„Copilul rebel” al narcoliteraturii, Juan Pablo Villalobos: „Sunt un fan, fanatic mai...

„Copilul rebel” al narcoliteraturii, Juan Pablo Villalobos: „Sunt un fan, fanatic mai bine spus, al lui Eugène Ionesco”

1
DISTRIBUIȚI

juan pablo villalobos

Juan Pablo Villalobos a fost una dintre surprizele pe care organizatorii celei de–a doua ediţie a Salonului de Carte Bookfest le-au pregătit pentru timişoreni. Autorul mexican a vorbit într-un interviu pentru PRESSALERT.ro despre trilogia care spune povestea Mexicului şi care a început odată cu romanul de succes „Fiesta în bârlog”.  Romanul de debut al lui Juan Pablo Villalobos a fost publicat în 2012 la editura „Curtea Veche” şi spune povestea plină de umor şi ironie, a unui băieţel care are tot ce vrea, singurul lucru pe care și-l dorește e un hipopotam pitic tocmai din Liberia. Juan Pablo Villalobos se află într-un turneu de promovare a cărţii în Europa şi înainte de vizita România şi Bulgaria, a mai fost  invitat în Franţa, unde este nominalizat la un premiu literar.

– Care este literatura care v-a inspirat şi v-a determinat să ajungeţi la stilul literar pe care îl aveţi în prezent? Care sunt scriitori care v-au inspirat şi de ce i-aţi ales?

– Îmi plac scriitori care nu sunt atât de cunoscuţi afară. Prefer o literatură marginală, nu foarte cunoscută în străinătate,  de fapt nici in America Latină nu e foarte cunoscută. Pot să spun că e o literatură care e în afara canoanelor şi care nu e influenţată de „boom-ul” din America Latină din `60-`70, di care fac parte Gabriel García Márquez sau  Mario Vargas Llosa, de exemplu. Nu pot să spun că nu îmi plac, însă  nu e genul meu de literatură. Îndrăgesc însă primii scriitori ai secolului XX ca şi Felisberto Hernández din Uruguay, Pablo Palacio din Ecuador, Juan Emar din Chile, Francisco Tario şi Hernandez din Mexic. Urmărim aceaşi tematică, mă raportez la fel ca și ei la tradiţia europeană, în special cea franceză şi engleză.

– Ce v-a determinat să transpuneţi o societate mexicană degradată, macinată de traficul de droguri, birocraţie şi corupţie  ca şi cea din Fiesta în bârlog prin ochii unui copil?

– Ideea de la început era să scriu un roman despre un băiat şi tatăl lui şi mă gândeam să scriu şi despre problema traficului de droguri. Toate acestea trebuiau să fie poveşti diferite.  Apoi, am ajuns la acel băieţel care îşi dorea să aibă un hipopotam.  Povestea s-a construit de la sine. Era mai interesant aşa. De ce acel băieţel să nu aibă un hipopotam, de ce să nu fie de puternic încât să poată avea orice îşi doreşte? Poate de aceea, l-am asociat pe tatăl băieţelului cu acel “baron” al drogurilor. Povestea  romanului a luat altă turnură însă, şi a devenit într-un fel “un narco-roman”- Deşi nu aceasta a fost idea de la care am pornit.  Am ales să foloseasc această perspectivă,  de a transmite o lume prin ochii băieţelului, pentru că îmi oferă o libertate morală, lipsită de judecăţi de valoare, lucru care fi fost foarte dificill de redat din perspective unui adult.

– De ce aţi ales hipopotamii pitici pe post de metaforă a absurdului?

– Îmi plac foarte mult hipopotamii şi atunci când m-am apucat de scris, citisem un raport al Naţiunilor Unite despre speciile aflate pe cale de dispariţie şi hipopotamul pitic era pe al treilea sau al patrulea loc. Azi, cred că mai sunt în jur de 2000 de exemplare din această specie în lume.


Am considerat că e mai mult decât absurd ca acel băieţel să îşi dorească un hipopotam, şi nu oricare, ci unul pitic.  

Poate fi definit Fiesta în bârlog ca şi roman politic?

– Cu siguranţă e un roman politic. Există două abordări ale romanului: cea social-politică care înfăţişează clar violenţa, corupţia, sărăcia și spune e o poveste despre Mexic.  Iar cealaltă abordare vine cu  o poveste mai intimă, vorbeşte despre maturizare, despre cum taţii transmit valorii sau anti-valori copiilor lor, dar şi despre singurătate.

– De ce aţi ales un subiect atât de sensibil pentru Mexic, cum e violenţa cauzată de traficul de droguri?

– Când am început să scriu romanul şi am ajuns la tatăl băiatului, “baronul-drogurilor”, Yolcaut, era 2006. A fost un an foarte violent în Mexic, la fel ca cei şase care au urmat. Tot acest context al violenţei face parte din Mexic, cu membre separate şi decapitări , care apar în roman sunt acolo pentru că s-au întâmplat.

– Ar mai fi apărut Fiesta în bârlog dacă nu aţi fi părăsit Mexicul?

– Ar fi un roman diferit, despre violenţa care e prezentă peste tot în media, şi poate ar fi fost doar despre tatăl lui Tochtli, Yolcaut.

– Cât de actuală consideraţi că rămâne literatura, mai ales cea latino-americană, vizavi de societatea contemporană?

– E foarte greu să defineşti care e efectul pe care îl are literatura pentru societate, în special cea contemporană. Din păcate, în America Latină, cititul este în continuare considerat o „îndeletnicire” demnă doar de elite. Avem ţări ca şi Mexicul, care au mai mult de o sută de milioane de locuitori, cu foarte puţini cititori. Acelaşi lucru se întîmplă şi în Columbia şi în Brazilia, aşa că impactul real pe care îl are literatura vizavi de societate e dificil de măsurat. Eu cred că noi scriitorii nu deţinem răspunsurile, nu deţinem rezolvarea pe care societatea o aşteaptă, nu neapărat din partea noastră. Noi doar scriem întrebările, avem abilitatea de a le pune pe cele potrivite la timpul potrivit, iar societatea trebuie dar să ajungă la răspunsuri, la rezultate.

– Care sunt scriitorii românii pe care îi cunoaşteţi?

Sunt un fan, fanatic mai bine spus, al lui Eugène Ionesco, care e unul dintre scriitorii care m-a influenţat cel mai mult. Recent, am citit Mircea Cărtărescu, tradus în spaniolă bineînţeles, şi se pare că a devenit un adevarat fenomen literar în lumea spaniolă. A primit foarte mult atenţie din parte presei, dar şi critici foarte bune. Eu am citit una dintre cărţile lu. Mi-a plăcut , sincer, deşi nu e genul meu de literatură.

– Ce urmează după „Fiesta în bârlog”?

– Tocmai am publicat a doua carte în Spania, se numeşte „Dacă am trăi într-o lume normală”. La fel ca şi „Fiesta în Bârlog”  este tot un roman politic, nu pune accentul atât de mult pe violenţă, are o latură social-economică mai bine definită. Vorbeşte despre violenţa excluderii sociale, fiind deasemenea ca „Fiesta în bârlog” atât un roman cu o abordare socială, dar şi cu una mai intimă, legată de viaţa de familie.  A fost lansat în septrembrie 2012, în Spania şi anul acesta sau anul viitor va fi tradus şi publicat şi în alte 8 ţări. Acum scriu cel de-al treilea roman care încheie trilogia care cuprinde  „Fiesta în bârlog” şi „Dacă am trăi într-o lume normală”. Toate cele trei sunt romane independente, însă urmăresc acelaşi subiect: Mexicul şi toate trei urmăresc  perspectiva familiei.

– Atunci când nu scrie, Juan Pablo Villalobos…

– (zâmbeşte) Am doi copii, asta înseamnă că le dedic tot timpul liber de care dispun. Ne uităm la fotbal, ne jucăm fotbal, citim. Le place foarte mult să citească şi mie îmi place acest lucru.

Foto: http://www.bienalbrasildolivro.com.br

1 COMENTARIU

  1. “Sunt un fan, fanatic mai bine spus, AL lui Eugène Ionesco”
    ***incercati sa nu mai gresiti in halul asta, dragi jurnalisti. Plangeti dupa lb. romana, dar nu prea sunteti in stare sa o respectati nici voi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.