Cum se scurge viața-n în azilul de cinci stele cu piscină, parc...

Cum se scurge viața-n în azilul de cinci stele cu piscină, parc și jacuzzi

9
DISTRIBUIȚI
casa harmonia03_resize
Cine-şi permite are o bătrâneţe în condiţii de hotel de lux Foto: Adrian Pîclişan

Disperare şi multă tristeţe se citeşte pe faţa înlăcrimată a unei femei care tocmai îşi ia rămas bun de la soţul şi băiatul ei. Îşi întoarce scaunul cu rotile şi pleacă înainte să îi vadă pe cei doi cum dispar din viaţa ei, încearcă să fie tare, dar sufletul nu o ascultă şi lacrimile îi curg pe obraz. „Staţi liniştită că o să se întoarcă după dumneavoastră”, o încurajează o asistentă medicală. Femeia are peste 60 de ani şi din cauza unui accident a rămas mobilizată în scaunul cu rotile, dar nu definitiv. Locuieşte într-un sat din judeţul Timiş şi pentru că nu are cine să aibă grijă de ea, familia a adus-o la Casa Harmonia, singurul centru din zonă care oferă servicii de recuperare.

În aceeaşi situaţie se află şi alţi 80 de bătrâni, rezidenţi ai Casei Harmonia. Bolnavi sau pur şi simplu pentru că nimeni nu mai are cine să aibă grijă de ei şi doresc să se bucure de ultimii ani din viaţa lor în linişte, 80 de oameni îşi trăiesc viaţa în azilul privat din Timişoara. Clădirea pare mai degrabă un hotel de cinci stele, decât un azil în care ne imaginăm oameni trişti care îţi aşteaptă sfârşitul resemnaţi. Casa Harmonia a fost realizată în urmă cu trei ani, fiind cel mai mare centru privat din România, cu o capacitate de aproape 150 de locuri. Nu oricine îşi permite să îşi petreacă bătrâneţea într-o astfel de locaţie, taxa lunară porneşte de la 2.000 de lei şi poate ajunge şi la 3.500 de lei, în funcţie de starea de sănătate a pacienţilor.

casa harmonia08_resize

Mircea Ionescu, managerul Casei Harmonia, spune că majoritatea persoanelor vârstnice au fost aduse de către copii, care lucrează în străinătate sau au venituri care să le permită să plătească această sumă pentru îngrijirea părinţilor, dar sunt şi persoane care au pensii destul de mari încât să poată acoperi toate cheltuielile.


„Atunci când nu se simt bine, pacienţii trebuie doar să apese pe un buton şi imediat o echipă de specialişti le acordă îngrijirea medicală necesară. Fiecare cameră are cel mult două paturi şi baie proprie. De asemenea, Casa Harmonia are piscină, jacuzzi în care beneficiarii pot să se relaxeze, un parc în care pot să se plimbe în linişte. „, ne-a spus Mircea Ionescu despre investiţia care l-a costat patru milioane de euro.

Profesori, avocaţi, medici, notari, ingineri sau veterani de război se numără printre locatarii azilului privat din Timişoara. Cei mai vârstnici rezidenţi sunt un fost director de mină şi un comandant care au 93 de ani. În ciuda vârstei, comandantul nu a uitat că o viaţă întreagă a dat ordine, aşa că nici asistentele medicale sau infirmierele nu scapă de reproşurile bărbatului care, deseori, sunt instruite cum să vorbească sau să se comporte.

O zi obişnuită la Casa Harmonia începe cu un mic-dejun, pe care pensionarii îl servesc la ora 09:00, apoi urmează câteva ore de relaxare la cabinetul de kinetoterapie sau fizioterapie sau multe partide de Rummy, şah sau table la clubul azilului. Cu o oră înainte de masă, persoanelor vârstnice le este reîmprospătată memoria cu melodii sau filme din tinereţea lor, iar cel puţin o dată la două săptămâni este mare chef în azil, la cina dansantă. Locatarii azilului pot alege pentru masa de prânz unul din cele patru meniuri, toate mâncărurile fiind gătite în bucătăria azilului. Seara, bărbaţii pasionaţi de fotbal au un loc creat special pentru ei unde se adună şi vizionează meciurile de fotbal importante, pe care le dezbat foarte aprins după aceea. Printre iubitorii de sport se numără şi Alexandru Ion, de 85 de ani, care a fost de meserie tehnician constructor. În urmă cu opt luni, Alexandru şi soţia lui au considerat că cel mai bine este să îşi vândă apartamentul şi să se mute la Casa Harmonia pentru că „nu avem pe nimeni care să aibă grijă de noi. Am căzut în casa scărilor şi m-am lovit şi de atunci de abia mă pot deplasa, iar soţia e şi ea bătrână, are 78 de ani. Aici suntem ca acasă, stăm în aceeaşi cameră. Mai vorbesc la telefon cu prietenii, mai vin să ne viziteze, ne jucăm table, şah sau facem gimnastică de înviorare şi vremea trece”.

O altă rezidentă a azilului, Ioana Lazăr, a plecat cu multă tristeţe dintre cei dragi la centru în urmă cu câteva luni ca să nu le facă viaţa grea. Din anul 1998 suferă de scleroză multiplă, o boală neurologică care a adus-o în scaunul cu rotile. Femeia de 62 de ani ne povesteşte că a luat decizia de a se muta în  azilul privat din Timişoara pentru ca „fiica mea să fie mai liberă şi mai liniştită. Aici are cine să aibă grijă de mine. Nu am mai vrut să stau acasă şi am căutat un spital pentru bolnavi. Ştiu că nu o să mă fac bine niciodată şi sper să locuiesc aici până o să mor”. Casa Harmonia este locul în care mulţi dintre cei care îi trec pragul ştiu că de aici o să moară şi doresc ca măcar în ultimele momente din viaţa lor să aibă pe cineva care să îi îngrijească.

9 COMENTARII

  1. Foarte bine ca se creeaza astfel de posibilitati de a avea o batranete linistita,cu asistenta medicala,conditii de recuperare si relaxare. Sper sa fie creeate cat mai multe centre de acest fel.FELICITARI!!!

  2. Hai sa fim seriosi…articolul acesta este reclama mascata. Este aberant ca pentru o luna cheltuielile sa plece de la 2000 de RON in Romania. Sa nu uitam ca salariul mediu este de 1720 RON iar cel minim de 700 RON. Deci? Avem de-a face cu o mizerabila reclama mascata lacrimogen .

  3. Harpalete….da-te ……de prost ce esti!!!Ce grija ai tu,le platesti tu,cumva,facturile acelor batrani????Sau ai si tu vreo 20 de ani la trup si vreo 80 la minte si te simti dator sa ne impartasesti cate ceva din simtirile tale de mare nesimtit(roman)ce esti????Ai decretat tu ca este”reclama mascata „!!!Mare DOBITOC esti,tare as vrea sa-ti vad fata!!Tu ai parinti,bunici???

  4. Pentru extraordinarul domn Dan de mai devreme…
    Raspunsul meu la intrebarea ta este Da, draga domnule. Am fost si eu pus in situatia de a cauta o solutie asemanatoare pentru un membru al familiei si am investigat si solutia prezentata in articol. Articolul, pe langa faptul ca e reclama mascata, este si un pic mincinos fiindca valoarea maxima poate ajunge pe la 4500 RON. Daca, domnule Dan, ai avea idee despre ce inseaman deontologia profesionala ai fi avut o cu totul alta impresie despre acest articol, mult-prea-cinstitutle domn Dan. Referitor la ultima intrebare a domniei tale, nu stiu ce relevanta are pentru discutia de fata, insa fiind un om educat si civilizat o sa-ti raspund: mai am un parinte insa bunicii mi-au trecut demult in nefiinta.
    PS: inteelg din comentariul domniei tale ca nu prea ai inteles sensul comentariului meu…nu am absolut nimic cu batranii din acel azil ci din contra, ei beneficiaza de toata compasiunea mea.

  5. IonitaFlorica:domnulu Harpalete e bine cind iti dai cu parerea sa fi in cunoștință de cauza.Cum poti sa spui ca e reclama? Acolo sint bătrâni in faza terminala care din fericire mai au ce vinde,o casa un apartament,au mai multi copii plecați la munca in străinătate care nu vor sa le moara tata ori bunicul.Pentru cei oropsiti de soarta exista Azile de bătrâni Publice,dar nici acelea nu sint gratuite.Ocupati-va mai bine de acei bătrâni,ca aceia au nevoie sa ii ajutam.Sa ne bucurăm ca s-au mai gasit investitori care sa investească in ingrijirea batranilor in ultimele clipe ale vieții.Am 81 de ani si doresc sa ajung intr – un Camin privat macar de trei stele,dupa 37 de ani muncii si 81 de ani de viata.Cu timpul o sa va schimbati parerea.

  6. Sint responsabila pentru comentariu scris mai sus.Am beneficiat de serviciile acestui Camin de bătrâni cu soțul care era paralizat,A decedat pe data de 7 set.2010 ,acum 3 ani.Cei care cred ca e reclama sa se ducă sa se conving de adevar.De sigur bătrâni nu mai sint frumosi,sint in carucioare,sint unii debili mintali,dar mai sint si bolnavi de boala singuratatii.aici mă încadrează eu .Sa nu uite ce ce critica ca nu toti ajung bătrâni,iar cei care ajung vreau sa trăiască omeneste,nu aruncat de la un copil la altu,dintr-un spital in altul.E trist dar e adevarat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.