Moni Bordeianu, primul solist al trupei Phoenix: „Eu îmi doresc ca trupa să se reunească, să dăm un concert să le sară urechile la toţi”

A făcut furori în anii ’60 ca solist al trupei Phoenix, iar din 1970 a plecat din ţară. Sufletul i-a rămas însă tot aici, iar pentru viitorul apropiat Moni Bordeianu pregăteşte o carte autobiografică şi un nou material discografic.

Legendarul solist al formaţiei Phoenix a fost unul din invitaţii speciali ai concertului aniversar 30 de ani de existenţă Bega Blues Band, care a avut loc vineri seara, şi fiindcă o sumedenie de fani şi-au manifestat intenţia de a-l întâlni, cu o seară înaintea evenimentului, la un restaurant din oraş a avut loc o „cină de taină“, în care s-au depănat amintiri. Unul din proiectele aflate „în lucru“ pentru Moni Bordeianu este o carte autobiografică. „Da, e vorba de o autobiografie pe care am început s-o scriu. Nu va fi de genul «m-am născut şi am murit», ci una cu întâmplări din viaţa mea. Multe capitole sunt gata deja, iar acum caut pe cineva care să corecteze anumite greşeli ortografice, un lector, care s-o ieie un pic la inspecţie, după care o editură“, spune muzicianul care actualmente lucrează în cadrul unei firme de mezeluri unde se ocupă de import – export şi care se pregăteşte să iasă la pensie în 1 mai.

Cu o sumedenie de amintiri frumoase legate de Timişoara, muzicianul crede că oraşul va avea întotdeauna un loc special în inima sa, graţie frumoaselor amintiri pe care le are. „Mă simt bine la Timişoara. Eu am trăit atâţia ani şi-n S.U.A., şi-n Venezuela, acum trăiesc în Germania. Nu sunt un naţionalist, mai degrabă sunt un patriot în sensul bun al cuvântului, îmi plac locurile unde m-am simţit eu bine. Dacă prietenii mei ar fi în Timbuktu, probabil acolo m-aş simţi bine. Îmi plac amintirile pe care le am cu acei oameni, îmi place ce s-a întâmplat în oraşul Timişoara“, spune Moni.

„Nu sunt un muzician educat, cânt şi compun după ureche”

Deşi a încercat de-a lungul timpului să închege diverse proiecte muzicale în străinătate, Moni crede că peste hotare nu reuşeşte să intre în „acea conexiune” pentru a pune bazele unei formaţii. „Îmi lipseşte uneori asta cu cântatul, dar ştiu că am ocazia să cânt cu Phoenix, cu ei cânt cu mare plăcere. Am încercat să fac şi afară muzică, în S.U.A am avut două seturi de formaţii, dar nu am reuşit, nu există acea conexiune. Eu nu sunt un muzician educat, am făcut doi ani de vioară, dar nu sunt mare chitarist sau pianist, cânt şi compun după simţ, după ureche, în secunde, iar chestiile astea pot să le fac doar cu nişte oameni cu care sunt pe aceeaşi lungime de undă“, spune el.

Chiar dacă primul album solo al lui Moni Bordeianu „Back to the future“ – editat în 2008 la Phoenix Records – nu a avut parte de o distribuţie prea fericită şi în consecinţă nu a reuşit să ajungă în mâinile melomanilor, muzicianul pregăteşte un nou material discografic, la care îl va avea ca şi colaborator şi pe Johnny Bota, liderul trupei Bega Blues Band.

„Primul meu album n-a avut succesul scontat din diferite motive. În primul rând nu a avut o casă de discuri în spate, a fost produs de Phoenix Records, unde nu există bani pentru marketing. Au fost ceva discuţii cu unele case de discuri, la care ei au zis vă dăm 1,10 euro pe disc, dar Nicu (n.n. – Covaci) a cerut 1,20 euro. Mie nu-mi place să mă bag în chestii d-astea. Eu sunt mulţumit şi dacă iau 50 de bani pe disc, ca exemplu. Am în pregătire diferite texte şi colaborez cu pianistul nostru din Phoenix, Dzidek Marcinkiewicz. Voi colabora şi cu Johnny Bota, pe care l-am rugat să îmi facă nişte orchestraţii simfonice. Discul ăsta va fi un album cu cantece de dragoste, mai spre clasic, cum zic englezii mai spre «crooner», cu alămuri, unde nu trebuie să fii Ozzy Osbourbne sau Robert Plant ca voce, ci doar să cânţi o melodie frumoasă“, explică Moni Bordeianu.

„Ar  trebui neapărat restaurate clădirile alea vechi, vilele alea frumoase din zona central”

Deşi consideră că oraşul Timişoara s-a dezvoltat enorm de mult în ultimii ani, celebrul muzician care trăieşte din 1970 peste hotare crede că politicienii aflaţi la conducere nu fac destule pentru acest oraş. „Dacă e să comparăm cu ce a fost, e o dezvoltare extraordinară. Din păcate, există încă un sistem politic, oamenii care sunt la conducere care se gândesc să-şi umple buzunarul. Din cauza asta, că nu sunt bani, sunt clădiri dărăpănate. Mai e şi criza, problema e că banii sunt la ăia bogaţi. În Germania, 1,2 la sută din populaţie deţine peste 50 la sută din averea ţării, cred că şi aici e la fel. Diferenţele astea nu sunt sănătoase, dar încă nu s-a găsit o altă formă care să ofere puţină egalitate. Cred că orice om ar trebui să trăiască binişor, decent. Ce a fost frumos din oraşul ăsta în mare parte a rămas. Timişoara are un farmec aparte, cu Parcul Rozelor, Bega. Ar  trebui neapărat restaurate clădirile alea vechi, vilele alea frumoase din zona centrală“.

„Observ că merge rap-ul sau femeile puţin mai dezbrăcate”

Atunci când vine vorba de muzica românească actuală, legendarul muzician consideră că aceasta urmează trendurile de afară şi că de la Beatles încoace piesele au pierdut din „culoare“. „Ascult muzică românească, observ că merge rap-ul sau femeile puţin mai dezbrăcate. E un fenomen internaţional ăsta, generaţia de azi e hedonistă, toţi au bani, telefoane şi Coca Cola. Noi ne doream acest lucru…Unele texte sunt bune, altele slăbuţe. E o analiză statistică, care spune că muzica de la Beatles încoace a pierdut din culoare. E drept, sună mai bine, e mai ritmică, dar armoniile sunt mult mai sărace. Când auzi un Beatles, ai acorduri, când auzi Will I Am are două acorduri. Mai e şi Britney Spears care dă din fund. Totul e prin computer, dar dacă asta place, asta e“, spune muzicianul.

Vizavi de disensiunile existente în rândul formaţiei Phoenix, Moni speră ca acestea să dispară şi ca pe viitor trupa să dea un concert cu care „să le sară urechile la toţi“. „Eu îmi doresc ca Phoenix să se reunească. Anumite persoane ar trebui să ajungă la concluzia că răfuielile astea nu-şi au rostul. Noi am iubit aceeaşi muzică, hai să lăsăm la o parte. Eu am încercat să împac lumea şi la concertul aniversar de 50 de ani. Ce poate fi mai frumos decât să stai pe scenă cu toţi cei cu care te ştii, să zâmbeşti, să cânţi….Baniciu să cânte Vremuri, eu să cânt Nunta….Toate răfuielile au plecat de la motive financiare, peste care a venit orgoliul şi încăpăţânarea. Suntem nişte bărbaţi de 60 – 65 de ani, ar trebui să lăsam totul la o parte să dăm un concert să le sară urechile la toţi“, încheie, împăciutor, primul solist al Phoenix.