Băieţii deştepţi în organizarea evenimentelor

Nu de puţine ori, melomanii timişoreni preferă să execute excursii spre vest la concerte ale artiştilor preferaţi. În funcţie de bugetul fiecăruia, pe la Novi Sad, Budapesta, Belgrad, Viena, Amsterdam sau Londra. Chiar şi atunci când respectivii artişti ajung şi pe la noi. Bine, „noi“ înseamnă Cluj sau Bucureşti, căci Timişoara e ocolită constant la acest capitol. Motivele pentru care merită să te duci spre vest şi nu spre est sunt diverse. Decât să te aventurezi la un drum cu maşina până-n Capitală, e mult mai „safe“ să te urci pe autostrăzile vecinilor. Şi preţul biletului de intrare e sensibil egal, uneori acesta fiind chiar mai mic „dincolo“.

Dar motivul esenţial pentru care timişorenii cu bănuţi strânşi deoparte preferă evenimentele de dincolo este civilizaţia. Spre vest, sunt puţine şanse să stai la coadă ore-ntregi ca să-ţi iei un suc sau o apă minerală la un concert. Spre est, ai mari şanse să fii călcat în picioare şi scuipat sau înjurat, la un eveniment care se presupune că ar trebui să fie o reală desfătare pentru toată lumea. Reţeta succesului este aceea că atunci când vrei să pui la cale un eveniment cu ştaif, apelezi la profesionişti. Există şi pe la noi festivaluri din acestea, în care fiecare om din staff are o sarcină precisă şi totul iese ca la carte.

Cu ceva vreme în urmă, într-o vineri seară, la festivalul Peninsula de la Târgu-Mureş după concertul timişorenilor de la Blazzaj, managerul scenei pe care aceştia au cântat le-a înmânat o hârtiuţă ştampilată oficial care prevedea faptul că după 30 de minute de la terminarea recitalului, maşina cu care au venit la faţa locului trebuie să părăsească spaţiul din spatele scenei. Totul semnat, parafat, ca la carte. Se prea poate ca această mică istorioară să pară una banală, dar de multe ori – mai ales pe la noi – lucrurile cele mai simple sunt cele mai greu de pus la punct.

Dincolo de organizare şi alte chestiuni de acest gen, dai peste feţe zâmbitoare, lumea este prietenoasă, se înfiripă cât se poate de uşor noi prietenii, e o atmosferă normală.

Fiindcă am avut câteva ocazii de a sta la un pahar de vorbă cu organizatorii de evenimente internaţionale, invariabil le-am adresat întrebarea de ce Timişoara e ocolită din planurile lor privitoare la România. Desigur, Bucureştiul e mai „safe“ din toate privinţele, dar adeseori aceştia preferă Clujul sau alte oraşe, din câteva motive. Deşi Timişoara e mult mai aproape de Budapesta şi Belgrad, locuri în care poposesc o sumedenie de artişti de calibru, oraşul nostru nu poate susţine un asemenea eveniment în primul rând din cauza faptului că nu are o sală adecvată. Vă imaginaţi cum ar suna Rammstein la Sala Olimpia? Sau U2 la CRAFT? Poate Robbie Williams în Piaţa Unirii? O altă problemă spinoasă sesizată de oamenii care fac bani din aşa ceva este faptul că atunci când au încercat să implice autorităţile locale în asemenea „chestiuni“, au dat peste „băieţii deştepţi în organizarea evenimentelor“ pe plan local. Cei care intermediază legătura dintre „cine trebuie“ de la autorităţi şi managerii de evenimente private. Să vă mai spun ce sume se vehiculau sub pretextul „consiliere“, ca şpagă pentru această activitate?

Ştiţi probabil că anul acesta Peninsula se mută la Cluj, unde oficialităţile de acolo s-au implicat serios în acest „transfer“. La noi, acestea n-au mişcat un deget pentru salvarea unor festivaluri (gen Rock la Mureş sau TM Base, dar lista poate continua), care aduceau o sumedenie de beneficii.  Până când băieţii ăştia deştepţi în organizarea evenimentelor nu vor lăsa locul unor persoane care ştiu cu ce se mănâncă chestiunea, vom rămâne cu excursiile „afară din oraş“ pentru evenimente mişto. Dar las că-i bine ş-aşa, noi o avem pe Inna. Pe gratis, pentru tot neamul. Iar pentru toţi ceilalţi, care vor civilizaţie, graniţele-s deschise. Încă!