Dumnezeu de Paște și Crăciun

„E Postul Paştelui”. Auzi asta pe la toate colţurile. Tot felul de inşi care numai pe Dumnezeu nu-l poartă-n suflet îţi aruncă-n faţă cu cele sfinte ca argument suprem.

Este răspunsul perfect pentru a evita răspunsurile la toate păcătoasele fapte de peste an. Când mint, ciordesc şi înşeală cu zâmbetul pe buze, nimic nu mai contează. Dar, brusc, fix de Paşte şi de Crăciun descoperă spiritul sărbătorilor. Se fălesc cu postul şi bat cruci largi mai ceva ca preoţii. Faptele bune-s create ca să fie la număr, nu din suflet. Pentru că important este să fie văzuţi că împrăştie plase pe la amărâţi, nu că este rezultatul propriei credinţe în ajutorarea celor loviţi de soartă. Este drept că în marea de prefăcuţi ţi-e mai uşor să-i descoperi pe cei care, fără a aştepta vreo laudă, îşi trăiesc viaţa ştergând cu colţul batistei lor ponosite lacrimile destinului.