Cu papion negru asortat la cămașa alba, jeans și o țigară în mână, Elicondiu Iovan, „Eli” pentur prieteni, e imaginea tipică a artistului care are ceva de spus. Dacă tot e prezent aproape zilnic în Papillon, era de la sine înțeleasă o expoziție personală a artistului. Care a adus pe simeze 16 lucrări cu imaginile celor mai dragi fiinețe din viața artistului: mama și câinele Roma. ”Sunt trei lucruri pe care le fac în Papillon.
Fac portrete. Joc șah. Mai e ceva ce nu spun, dar e implicit. Apropos de expoziția cu mama, e dragoste la prima vedere”, mărturisește artistul. Expune, față în față, câte opt portrete, în tehnică mixtă. Acuarela își împlineşte noima cu tușe de pastel, și ajungi să nu mai știi la care din ele să te uiți mai mult.
Elicondiu Iovan este copilul părinților lui. Are 44 de ani și este doctor în Arte plastice și vizuale. Aceasta este a doua expoziție în Papillon, și a șaptea personală din carieră. Ca structură zice că e pictor. După diplomă e grafician. Dar predă, la Facultatea de Arte a Universității de Vest, fotografia. Cu un tată celebru în arta plastic, nu greșim dacă spunem că are creația în sânge. E o chestiune pe care și-o asumă, citând o considerație notată, culmea, într-una din toaletele Papillonului: ”arta e cea mai frumoasă modalitate de a muri de foame”, spune artistul care, cu expoziția vernisată joi seara invită privitorul să își cerceteze propriul pachet de amintiri. Expoziția ”Flori și amintiri” poate fi vizitată până pe 30 mai.
