„Revoluţionarul de profesie” Carlos, un simbol timp de 20 de ani al terorismului, este judecat din nou, astăzi, la un tribunal din Paris, pentru patru atentate soldate cu 11 morţi şi aproape 150 de răniţi, potrivit Mediafax. Fostul inamic numărul unu cu faţă rotundă şi mustaţă scurtă se va afla singur în boxă pe parcursul procesului prevăzut să se desfăşoare până la 26 iunie în faţa unei Curţi cu juri speciale din Paris, alcătuită din magistraţi specializaţi în judecarea „actelor de terorism”.
Germanca Christa Fröhlich, în vârstă de 70 de ani, judecată din nou pentru comiterea unui atentat, după ce a fost achitată de prima instanţă, a informat Curtea că nu lua în calcul să se deplaseze din Germania, unde locuieşte în prezent. Venezueleanul Carlos „Şacalul”, căutat timp îndelungat de către poliţie în numeroase ţări, nu a părăsit închisorile franceze din momentul în care a fost reţinut în Sudan, în august 1994. Găsit vinovat, în 1997, la sfârşitul unui prim proces, pentru uciderea, în 1975, la Paris, a trei bărbaţi, printre care doi poliţişti, el a fost condamnat deja la închisoare pe viaţă.
În decembrie 2011, justiţia franceză l-a condamnat din nou la închisoare pe viaţă, fără posibilitate de eliberare timp de 18 ani, pedeapsa maximă, pentru patru atentate comise în Franţa, în perioada 1982-1983, care s-au soldat cu 11 morţi şi aproape 150 de răniţi. Carlos „Şacalul” a făcut apel împotriva acestui verdict.
În timpul celor şase săptămâni de audiere în prima instanţă, el a refuzat să recunoască implicarea în comiterea atentatelor, însă şi-a revendicat statutul de „revoluţionar de profesie”, ceea ce sugerează că în „lupta” sa a ucis „între 1.500-2.000” de persoane. Potrivit acuzării, mobilul campaniei de atentate din perioada 1982-1983, pentru care Carlos este acuzat de complicitate, a fost obţinerea eliberării partenerei sale germane Magdalena Kopp şi a elveţianului Bruno Bréguet, amândoi membri ai grupului său.
Kopp şi Bréguet au fost arestaţi la Paris în februarie 1982, având asupra lor arme şi explozibil. Câteva zile mai târziu, o scrisoare trimisă pe adresa ministrului de Interne cerea eliberarea lor în „termen de 30 de zile”, un ultimatum însoţit de „ameninţări de război” împotriva Franţei. Amprentele lui Carlos au fost identificate pe document. După o lună, la 29 martie 1982, o bombă exploda într-un tren Paris-Toulouse provocând moartea a cinci persoane şi rănirea altor 28. În ziua în care a debutat procesul lui Kopp şi Bréguet, la 22 aprilie, a explodat o maşină-capcană în faţa sediului revistei Al Watan Al Arabi, la Paris, provocând moartea unei persoane şi rănirea altor 66.
Celelalte două atentate comise la 31 decembrie 1983 în gara din Marsilia (doi morţi şi 33 de răniţi) şi împotriva unui TGV Marsilia-Paris (trei morţi şi 12 răniţi) au survenit în timp ce cei doi „tovarăşi” îşi ispăşeau condamnarea de patru şi cinci ani de închisoare. Deschiderea arhivelor serviciilor secrete din fostele ţări comuniste ale Europei de Est, unde Carlos şi acoliţii săi s-au refugiat la începutul anilor ’80, a oferit acuzării principalele elemente pentru întocmirea dosarului. Însă Carlos neagă credibilitatea acestor documente, aşa cum pune la îndoială existenţa scrisorii de revendicare, originalul căreia este de negăsit. Cu o zi înainte de începerea procesului, Carlos a denunţat „sabotarea” apărării de către autorităţile venezuelene, care refuză să-şi asume plata cheltuielilor de judecată.
