Cum să batjocorim trecutul păstrat în artefacte de preț – iată ce putem învăța dintr-o vizită la Muzeul Banatului. Obiecte de valoare, unele vechi chiar și de 2.000 au ajuns victime în procesul de reabilitare a muzeului, aruncate care pe unde, Cenușărese fără speranță de transformare miraculoasă în prințese, călcate de bocancii autorităților care pasează vina de la unii la alții. Dincole de metafore însă, încălțările muncitorilor, dar și chiștoacele țigărilor lor, sunt singurele “mângâieri” de care au parte un sarcofag roman vechi de două milenii, un tun turcesc de 600 de ani sau o barcă tocmai din Epoca Bronzului. Toate, depozitate pe coridoarele Muzeului Banatului, distruse de indiferența celor care ar trebui să aibă grijă de ele.
Totul a început cu lucrările de refacere, în valoare de 52 de milioane de lei, bani din fonduri europene, demarate în toamna anului 2011. Atunci insitituția a fost închisă, iar o parte din exponate, cele cu valoare mai mică, au fost mutate în depozite de lângă Timișoara. În mod ironic, mai puțin noroc au avut tocmai obiectele-vedete, care, rămânând pe holurile clădirii devenită șantier, s-au confundat cu molozul din acest proces. Muzeograful cu atribuții de gestiune Ioana Gheorghiță susține că aceste obiecte sunt în curs de mutare. ”La asta se lucrează acum. La ambalarea obiectelor și mutarea lor în depozite. Treaba mea e să îmi conserv obiectele”. Imaginea este însă cutremurătoare. Un sarcofag roman a fost transformat în suport pentru materiale de construcție sau coș de gunoi, ocazional. Printre gunoaie se pot zări pungile de plastic în care sunt depozitate osemintele. Artefactul este spart în bucăți, deși la muzeu a ajuns în stare bună. Aceeași soartă o are o barcă din Epoca Bronzului, veche de 4.000 de ani, găsită în Timiș, ajunsă scrumieră, tunul din cetatea turcească sau pietrele din Lapidariul Muzeului Banatului.
De ce nu sunt mutate obiectele valoroase
”Zona aceea nu e neaparat de șantier. Ea ține de noi, ca muzeu. Barca a fost găsită anul trecut, avem patru. Aceasta a fost lăsată acolo, ca să se usuce definitiv într-un curent de aer, spun restauratorii. Celelate patru bărci sunt la depozit. În final, ar trebui și ea să ajungă într-un loc de depozitare, dar acum noi suntem în tranziție cu depozitele. Mutăm zilnic obiecte în interiorul muzeului. Sarcofagul e foarte greu și nu se poate mișca. Nu a fost mișcat în ultimii 25 de ani. În el ținem oasele găsite la săpăturile din Piața Sfântul Gheorghe. Nu găsim soluții să ducem sarcofagul sau pietrele din Lapidariu pentru că sunt piese valoroase care necesită condiții deosebite. Am încercat cât de cât să separăm zonele. Trebuie să mutăm sacii cu oase în depozite și să învelim și sarcofagul, și pietrele și să le mutăm și pe ele undeva. Dar e greu să le mutăm, au sute de kilograme. Deocamdată, stau unde au stat întotdeauna și unde e până la urmă cel mai sigur pentru ele”, s-a scuzat directorul Muzeului, Dan Ciobotaru.
Singurul care recunoaște cu există o problemă este restauratorul Ioan Oprescu. ”Astfel de obiecte cum sunt sarcofagul roman sau barca din Epoca de Bronz nu e firesc să stea în șantier.
Problema cu sarcofagul este că nu are unde să fie mutat. Sunt probleme de organizare. El stă ok și așa, dar locul nu este bun. Păcat, că e o piesă valoroasă”.
Nu doar aceste exponate sunt în pericol. În urmă cu doi ani, artefactele Muzeului care au ajuns într-un depozit în Giroc au fost afectate de o inundație, apa distrugând cutiile în care erau depozitate. O parte din aceste obiecte nu mai pot fi recuperate. Câteva dintre ele au fost recent mutate în alt depozit. Specialistul pe perioada romană al Muzeului, Alexandru Flutur, deplânge soarta exponatelor profanate. ”E o problemă care ține de conservarea patrimoniului care există în muzeele din Timișoara. Nu doar piesele acestea sunt cu probleme, ci și altele, poate mai valoroase”, a explicat Flutur. Este vorba, printre altele, de un butoi vechi de 8.000 de ani, din care au mai rămas câteva bucăți și care era considerat cel mai vechi obiect istoric din lemn găsit pe teritoriul de azi al României.
Pacat ca nu exista responsabilitate. Imi amintesc ca era interzis si sa le atingi exponatele, iar acum constructorii inculti sunt lasati sa isi bata joc de ele… Mai are cineva din muzeu simtul datoriei, sa le protejeze cu o cutie de scanduri, ceva? Nu trebuie mutate, ci protejate, acoperite.
Se pregătește o schimbare de director? Altfel nu-mi explic articolul 🙂