„Flori de mai albastre, care până-n pârguitul verii se vor transforma în galben, portocaliu şi roşu-argintiu, fiind păzite până atunci de un înger”, reprezintă tematica ultimei expoziţii a pictorului Mihai Olteanu, pe care a intitulat-o „Înger şi floare albastră” (preludiu), căci spaţiul Muzeului Banatului, unde sunt expuse tablourile, va deveni totodată atelier de lucru, artistul urmând să o completeze în următoarele săptămâni cu alte lucrări. De la începutul acestei luni, aproximativ 30 de tablouri înfăţişând florile de primăvară, dar şi îngeri, mănăstiri şi biserici născute din imaginaţia artistului, care sugerează treptele urcate pe drumul spre rai, au prins culoare şi viaţă pe şevalet. Ele vor fi completate cu încă aproximativ 20 de picturi, urmând ca toate să fie expuse în cursul acestui an la muzee şi galerii din Berlin, Luxemburg, Toronto şi Montreal.
Tematica abordată de Mihai Olteanu nu e nouă, doar revenirea culorii albastre este, „culoare care te îndeamnă la zbor, pentru că în ultimii ani nu m-am îndreptat spre zbor ci spre cădere”, mărturiseşte artistul. „Acum simt că m-am maturizat, nu mai am nimic comun nici cu spaţiul dinainte de ’89 sau cu cel al ultimilor 23 de ani, ci doar cu acest spaţiu visat, al începutului de maturizare artistică”, se confesează cunoscutul pictor, apreciat de zeci de ani de timişoreni şi nu numai. El vorbeşte de o maturizare a trăirilor care sunt pe primul plan, unde „pictura e regina zilei şi a nopţii, iar muza picturii e un înger de pază care nu mă lasă să-i dăruiesc trupului mai mult decât are nevoie ca să se poată regenera, dar să-i pot da inimii, sufletului şi visului darul hărăzit la naştere”.
Maeștrii pe care nu-i părăsește
Mihai Olteanu foloseşte şi o nouă tehnică de lucru, înlocuind pictura în ulei cu cea în acril, mai dificil de nuanţat, care dau mai multă intensitate, strălucire şi greutate culorilor.
A păstrat însă vechi influenţe ale postimpresionismului şi inevitabilele „întâlniri” cu marii maeştri iubiţi din copilărie „pe care, oricât ai dori, nu-i poţi ignora. Niciun pictor din lume nu pictează singur, ci doar alături de o familie de maeştri ai sufletului său, maeştri care, dacă nu-i trădezi niciodată, nici ei nu te vor trăda, lăsându-ţi o poartă deschisă în grădina lor, poartă ce nu se va închide nici după plecarea ta”.
Primul „maestru” al lui Mihai Olteanu este El Greco „cel al înălţării şi al zborului”, apoi a cunoscut melancolia, durerea şi tristeţea lui Andreescu. „Între cele două vârfuri ale picturii mi-am permis de fiecare dată să mă regăsesc şi să-i pun faţă-n faţă, să le văd fiecăruia calităţile şi să-i accept pentru consolidarea artei ca virtute”. A apărut apoi un al treilea, Vincent van Gogh, „a cărui operă mă fascinează şi care mi se suprapune nu doar pictural, ci mai ales în emoţia fiecărei clipe trăite în preajma culorii. Cei trei constituie, împreună, un cerc universal în care orice muritor îşi doreşte să încapă şi din care nimeni nu vrea să plece. Zborul, tristeţea şi sensul semănării şi a culesului de roade sunt emblema oricărui artist care în timpul lui lucrează pentru timpuri”.
Vernisajul expoziţiei lui Mihai Olteanu va avea loc astăzi, între orele 14.00 şi 18.00, la Muzeul Banatului (fosta secţie de etnografie de la Bastion) şi va putea fi vizitată până la jumătatea lunii iunie. Mihai Olteanu îşi va aştepta publicul zilnic, între orele 10.00 şi 18.00, în faţa şevaletului, pentru că artistul lucrează 16 ore pe zi şi o zi de pauză într-o lună e mult. Multe lucrări mici, care nu vor fi expuse, sunt pregătite pentru a fi dăruite celor pentru care un tablou semnat de Mihai Olteanu reprezintă o bucurie. „Nu sunt fericit dacă nu pictez” spune pictorul. E rostul vieţii sale.
Minunatie……