TIMIŞOARA UITATĂ Cartea torturii din perioada dominației habsburgice

TIMIŞOARA UITATĂ Cartea torturii din perioada dominației habsburgice

2
DISTRIBUIȚI

cod_terezian

Cetatea medievală a Timişoarei a fost cunoscută şi pentru întâmplări de o neasemuită cruzime care s-au petrecut între zidurile ei, cum au fost torturile îndurate de otomani în vremea lui Pavel Chinezu, martiriul lui Gheorghe Doja sau măcelurile cumplite din timpul asediilor cetăţii. Tortura a continuat să fie practicată o vreme şi sub Habsburgi, în secolul al XVIII-lea, fiind aplicată celor care se făceau vinovaţi de nelegiuiri pedepsite cu moartea.

Maria Tereza a reglementat tortura prin „Constitutio Criminalis Theresiana”, apărută în 1769, care, din anul următor, a fost aplicată şi în Banat. Chiar dacă unele forme de tortură au fost eliminate, aplicarea celor care s-au păstrat era foarte strict reglementată.

Erau prevăzute mai multe grade de tortură, ca mijloc de constrângere prin care cei asupra cărora plana o acuzaţie gravă erau forţaţi să-şi recunoască vinovăţia sau erau disculpaţi. Tortura era permisă pentru blasfemie, producerea de pagube mari sau crime prin farmece, vrăji sau magie neagră, cazuri de lezmajestate, trădare de patrie sau falsificarea monedelor, pentru toate aceste acuzaţii pedeapsa fiind condamnarea la moarte, în cazul în care vinovăţia era dovedită. Şi încălcarea moralei publice era sancţionată cu asprime. Cazurile de bestialitate se pedepseau cu arderea păcătosului, cei care se făceau vinovaţi de pedofilie sau sodomie erau decapitaţi şi trupul le era ars şi în acelaşi mod era pedepsit incestul sau infidelitatea conjugală care ducea la destrămarea unei căsnicii. Numai pentru simpla bănuială de pruncucidere se putea ajunge la tortură, iar când avea loc câte un asasinat ea se folosea dacă cei bănuiţi erau vagabonzi sau beţivi şi mai ales dacă asupra lor se găseau obiecte care au aparţinut victimelor. Hoţiile erau şi ele aspru pedepsite, iar tâlhăria la drumul mare era pedepsită cu moartea. Insulta, calomnia sau scrisorile injurioase, mai ales când erau adresate unor persoane de vază, erau de asemenea motive de a-i supune pe cei bănuiţi unor suplicii. La tortură se recurgea doar atunci când era considerată drept ultimul mijloc de aflare a adevărului şi numai când existau indicii cu privire la vinovăţia celui bănuit.

Tipurile de tortură

Nimeni nu putea fi supus la cazne fără aprobarea Tribunalului Criminal, aplicarea torturii fiind socotită un act de mare responsabilitate. Înainte de a se recurge la vreun mijloc de tortură, învinuitului îi erau descrise supliciile pe care urma să le îndure, după care, în camera de tortură, unde se aflau toate instrumentele folosite în acest scop, se simulau pregătirile pentru începerea caznelor.

Toate aceste instrumente sunt reproduse în imagini în „Constitutio Criminalis Theresiana”, cu explicaţii pentru felul în care ele trebuiau utilizate.


Erau stabilite mai multe grade de tortură: pentru tortura de gradul I, degetele mari de la mâini erau strivite cu ajutorul unei menghine, iar tortura de gradul II consta în prinderea încheieturilor de la mâini cu o sfoară împletită, până ce aceasta pătrundea în carne. Atunci când se aplica tortura de gradul III, învinuitul era atârnat în aer, cu ajutorul unui scripete, cu mâinile şi picioarele legate, iar pentru sporirea chinurilor i se atârnau greutăţi de picioare, se accelera viteza de ridicare ori se lovea frânghia. Pentru schingiuirea picioarelor se folosea „cizma spaniolă”, dar numai atunci când, din diverse motive, celelalte metode nu puteau fi folosite.

Cine scăpa de chinuri

Existau şi persoane privilegiate, care nu puteau fi schingiuite: înalţi demnitari ai statului, nobilimea sau medicii, în afara cazurilor în care se făceau vinovaţi de lezmajestate, de trădare de ţară sau alte fapte de o mare gravitate. Scutiţi de cazne erau şi copiii sub 14 ani, bătrânii trecuţi de 60 de ani, femeile gravide, bolnavii mintal sau surdomuţii. O altă regulă a codului terezian era aceea că torturile puteau avea loc doar dimineaţa, pe stomacul gol, doar în zilele de lucru şi numai în prezenţa judecătorului şi a unui grefier care avea sarcina de a consemna totul, mai ales reacţiile celui torturat. În astfel de momente, în mod obligatoriu era prezent şi un medic, iar dacă mărturisirile erau făcute din cauza durerilor şi apoi retractate, caznele erau reluate dar nimeni nu putea fi torturat mai mult de trei ori.

În afara torturii, erau prevăzute şi alte pedepse corporale precum biciuirea, loviturile de nuiele sau cu bâta, însemnarea corpului prin ardere, care pricinuiau, la rândul lor, dureri fizice, dar reprezentau o categorie aparte faţă de tortura propriu-zisă. Mai puteau fi ciuntite membrele, însă numai celor condamnaţi la moarte, pentru a le mări chinurile. Existau şi pedepsele ruşinoase, care constau în expunerea condamnatului în locuri publice sau la stâlpul infamiei, cu o tablă atârnată pe piept, pe care erau înşirate fărădelegile înfăptuite.

Moarte cumplită

Cei condamnaţi la pedeapsa capitală aveau parte de un sfârşit în chinuri cumplite, căci aceasta era însoţită de diferite torturi, pentru a face moartea cât mai înspăimântătoare. Printre pedepsele capitale sunt menţionate arderea de viu, tragerea pe roată sau tăierea corpului în patru părţi, iar pedepse capitale mai blânde erau considerate decapitarea cu securea sau spânzurătoarea. Ele puteau fi precedate de smulgerea unor părţi din corp, de târârea osânditului de un cal până la locul execuţiei de smulgerea limbii sau a unor bucăţi din piept, scopul nemaifiind acela din timpul anchetelor penale, menite să smulgă mărturisiri, ci de a spori chinurile osândiţilor, înainte de a li se lua viaţa. Înecarea, jupuirea, îngroparea de viu, tragerea în ţeapă de viu sau tăierea în patru şi tragerea pe roată a femeilor erau interzise.

Nu s-au păstrat documente care să ateste aplicarea codului terezian la locuitori din cetatea Timişoarei, în schimb au fost supuşi torturii mai mulţi locuitori din sate timişene, mai ales pentru tâlhării. Sunt menţionate mai ales furturile de cai, dar şi atacuri asupra unor ciobani pentru a le fura oile sau tâlhărirea unor negustori. Pentru tâlhării mici, cum ar fi furtul unei perechi de mănuşi, sau pentru vagabondaj, au fost aplicate pedepse socotite mai uşoare, precum biciuirea sau loviturile cu gârbaciul sau bâta. Mulţi au fost condamnaţi la spânzurătoare ori au fost decapitaţi, dar nu se cunosc cazuri în care condamnaţii din aşezări timişene să fi fost arşi de vii, tăiaţi în patru ori să li se fi ciuntit membrele, să le fie tăiate părţi din corp sau să li se smulgă limba. Acest cod a fost în vigoare doar câţiva ani, căci în 1776 a fost abolit de împăratul Iosif al II-lea, adept al ideilor iluministe, şi tortura a fost eliminată din justiţia austriacă.

Foto: viziteazalumea.ro

2 COMENTARII

  1. Lupta impotriva interlopilor cu legitimatie de la stat ,trebuie sa continue !

    https://www.facebook.com/photo.php?fbid=208336802522833&set=a.161234393899741.31083.100000395438812&type=3&theater

    A trebuit s-a merg de doua ori la CEDO si mi s-a dat dreptate ,nici o televiziune nu vrea sa dezbata cazul meu ,de ce nu vreti voi care spuneti ca luptati pentru dreptate ?

    De ce nu sunt arestati si comfiscate averile la politisti, procurori si judecatori in cazul meu , care au devenit interlopi cu legitimatie de la stat!

    Am fost batut de politisti nevinovat de mi s-au rupt dintii din gura, am fost legat in lanturi si la maini si la picioare si o bara de fier legata de lanturi, timp de 81 de zile, colegi de celula ma stergeau la fund, cand mergeam la wc, nu am avut voie sa ma spal pe corpul meu, eram plin de pureci si bube, am stat intr-o camera foarte racoroasa soareci prin saltea si sobolani care sareau din wc, am fost dus la proces in lanturi pe picioare si catuse la maini,nu am mancat nimic timp de 10 zile numai apa am baut , am demonstrat asta la CEDO, si acum cand am depus reclamatie impotriva lor mi sa respins , pe motiv ca s-au prescris faptele, si nu are ce sa le faca a spus judecatoarea, eu am depus cerere la CEDO in termenul legal, guvernul a fost instintat, trebuia sa suspende prescrierea pana la decizia CEDO, dar vad ca nu se tine cont nici de hotararea de la CEDO, am depus reclamatii impotriva lor si sa dat NUP, si m-au amenintat ca ma impusca.Acum dupa ce am castigat la CEDO a doua oara , mau amenintat ca o sa mi se faca o inscenare si o sa fiu arestat si spanzurat in celula. Cand am fost eliberat nu am avut dreptul sa muncesc , pe motiv ca aveam cazier. Acesti interlopi cu legitimatie de la stat , politisti si magistrati care au incalcat legea cu buna stiinta , trebuie pedepsiti urgent. Am fost achitat in 2012 si de Tribunal Arad si de Curtea de Apel Timisoara , ICCJ a admis cererea de recurs a parchetului , se va rejudeca din nou, de 15 ani ma judec cu acest dosar, Ce sa mai fac? Vili Rupa Tel. 0721758747

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.