Curtea de Apel Timișoara a făcut publică, astăzi, motivarea sentinţei care îl condamnă pe monstrul de la Oravița, Iancu Măran, la pușcărie pe viață. Acesta a ucis cu 33 de lovituri de cuțit o adolescentă de 14 ani, pe care se pare că o și violase (folosind un prezervativ, astfel că legiștii nu au putut stabili cu precizie existența actului sexual), pe 30 august, anul trecut, iar pe sora acesteia a băgat-o în comă. Condamnat inițial a 25 de ani de detenție de către Tribunalul Caraș Severin, Măran a cerut reducerea pedepsei.
Completul de judecată de la Curtea de Apel Timișoara a considerat însă că Iancu Măran poate recidiva oricând. Bărbatul de 35 de ani care a violat și ucis o adolescentă în toamna anului trecut, repeta de fapt oroarea comisă după fix același tipar cu 10 ani mai devreme, când a violat și ucis cu bestialitate o copilă de numai 12 ani, în localitatea cărășeană Gârliște. Ambele fapte repetau același tipar – prădătorul sexual și-a ales victime minore din anturaj, le-a scos din mediu le-a dus în locuri iziolate și a încercat să profite de ele, după care s-a răzbunat, luându-le viața.
Sentința care îl trimite pe Iancu Măran la închisoare pentru tot restul vieții are la bază opinia procurorului de caz și anume că inculpatul ”nu se va putea reeduca niciodată”.
”Nimic şi nimeni nu l-ar putea opri să comită alte infracţiuni, chiar după executarea unei pedepse de 25 de ani închisoare, cât a dispus prima instanţă în cauză. (…) Nu există nicio garanţie că inculpatul se va putea reeduca în închisoare şi că, după executarea pedepsei (integrale sau nu), nu va comite alte fapte de omor. Deviza inculpatului este simplă: fapta recunoscută este iertată pe jumătate, iar cea nerecunoscută este iertată de tot, inculpatul fiind expert în a crea scenarii şi are practic răspunsuri la toate întrebările puse de organele de anchetă sau judecător(…) Recunoaşterea în faţa instanţei de judecată, după ce în cursul urmăririi penale a încercat să culpabilizeze victimele şi să sugereze că ar fi avut o reacţie îndreptăţită, este doar o încercare de a obţine o pedeapsă mai uşoară.
Această recunoaştere nu este o manifestare, chiar şi tardivă, a unui început de conştientizare a gravităţii faptelor sau a regretului, ci doar grija pentru propria persoană, inculpatul realizând că este singura sa posibilitate de a-şi uşura sancţiunea, fapt exprimat cu claritate în faţa instanţei de apel – „vreau însă să arăt că am recunoscut faptele aşa cum au fost descrise prin rechizitoriu, pentru a beneficia de o pedeapsă mai mică şi sunt nemulţumit de faptul că am luat o pedeapsă maximă”. În opinia instanţei de apel, în cazul unei asemenea persoane care cu discernământ comite o faptă abominabilă, şansele de a se obţine reintegrarea socială şi reeducarea sunt practic nule, fiind un pericol pentru semenii săi. La această concluzie conduce şi raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/11390/2012 al INML Mina Minovici (filele 246 – 247, vol 2 dosar UP) care a relevat că inculpatul M. I. prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, are discernământul păstrat în raport cu fapta sa. Totodată, s-au relevat: „accentuate tendinţe antisociale şi impulsive; toleranţă scăzută la frustrare”, „pierderea conştiinţei de sine, tendinţa pentru schimbarea personalităţii”; „fixaţie ireală pe vechiul Obiect, cu toate că unul nou este deja căutat”. O asemenea personalitate coroborată cu aspectele anterior expuse ce vizează fapta şi derularea evenimentelor conduc la concluzia că se impune înlăturarea definitivă a inculpatului din cadrul colectivităţii şi nu doar una temporară, detenţiunea pe viaţă fiind singura măsură aptă să asigure protecţia membrilor acesteia”, se arată în motivarea Curţii de Apel Timişoara. Sentinţa finală va fi dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care va judeca recursul declarat de Măran.
”
