Alianța Națională pentru Restaurarea Monarhiei a organizat în această seară, independent de manifestarea autorităților, o manifestare dedicată imnului. Reprezentanții Alianței au împărțit flyere în Piața Victoriei cu cele două imnuri ale României imprimate, cel regal și „Deșteaptă-te, române”. Aceștia recunosc importanța celui de-al doilea însă au vrut să arate și rolul monarhiei în România. Ei au arborat drapele regale și o pancartă pe care scria “Monarhia servește România”.
Ziua imnului
Prin Legea nr. 99/26 mai 1998, ziua de 29 iulie a fost desemnată Ziua Imnului Naţional, în amintirea evenimentelor din 1848. La data respectivă, „Deşteaptă-te române”, unul din cele mai importante cântece patriotice ale românilor, care a fost cântat în stradă şi în decembrie 1989 şi a devenit imn de stat din 1991, a fost cântat pentru prima dată la Râmnicu-Vâlcea, în faţa unei numeroase asistenţe, de un grup de tineri în frunte cu Anton Pann, „într-o câmpie înconjurată cu arbori, ce este la marginea cetăţii” după cum relatează documentele de epocă, unde astăzi este parcul Zăvoi. Cântecul a devenit apoi imnul revoluţiei paşoptiste.
Versurile acestuia au fost compuse de poetul Andrei Mureşanu, unul din fruntaşii revoluţiei de la 1848 din Transilvania, care a făcut parte din delegaţia Braşovului la adunarea de la Blaj din luna mai. Poemul său, intitulat iniţial „Un răsunet” şi publicat în revista „Foaie pentru minte, inimă şi literatură” la 21 iunie 1848, a devenit ulterior „Deşteaptă-te române”, un cântec revoluţionar al paşoptiştilor şi mai târziu, în războiul de independenţă şi în războaiele mondiale. Cei mai mulţi atribuie muzica versurilor compuse de Andrei Mureşanu lui Anton Pann, care locuia atunci la Râmnicu-Vâlcea. Înscrisuri păstrate din perioada respectivă consemnează că „Anton Pann, profesor de musică, împreună cu câţiva cântăreţi de aceeaşi profesie, au alcătuit o musică vocală cu nişce versuri prea frumoase puse pe un ton naţional plin de armonie şi triumfal, cu care a ajuns entusiasmul de patrie în inimile tuturor cetăţenilor”. Autorul melodiei este şi astăzi controversat. După unii, Andrei Mureşanu ar fi fost şi autorul melodiei, inspirate dintr-o veche cântare bisericească, alţii îl socotesc autor pe ardeleanul George Ucenescu, elev al lui Anton Pann şi dascăl la primul gimnaziu românesc din Braşov. Acesta ar fi povestit că melodia „veche, tărăgănată” – cântecul religios „Din sânul maicii mele” – a fost aleasă de Anton Pann din mai multe melodii pe care el le-a intonat la cererea poetului, socotindu-se astfel „autorul moral” al melodiei.
În anul 1881, când România a fost proclamată Regat, poetul Vasile Alecsandri a scris versurile Imnului Regal, cu prilejul încoronării lui Carol I ca Rege al României. Acesta avea să fie imnul României până la abdicarea forţată a Regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, şi alungarea sa din ţară. Paşoptist la rândul lui, unul din cei mai fervenţi susţinători ai unirii Principatelor Române şi, iniţial, adversar al monarhiei străine, Alecsandri a devenit, după doar câţiva ani, un apropiat al Casei Regale, mai ales al Reginei Elisabeta, beneficiind de un regim privilegiat la Castelul Peleş.
Versurile sale au fost puse pe muzica violonistului german Eduard A. Hübsch, inspector general al muzicilor militare în cadrul Ministerului de Război şi considerat „părintele muzicii militare româneşti”. Muzica aleasă pentru Imnul Regal, respectiv „Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei-Sale Prinţul Domnitor” fusese compusă încă din 1862, când Hübsch era capelmaistru la Iaşi. Compozitorul George Enescu, un alt apropiat al Reginei Elisabeta, a preluat şi a inclus Imnul Regal în partea finală a lucrării sale „Poema Română”, compusă în 1897, cu care şi-a făcut debutul componistic. După revenirea în ţară, A.S.R. Principesa Margareta mărturisea că „muzica a însemnat foarte mult pentru Rege când era în exil, <<Poema Română>> este melodia Sa de suflet, pe care obişnuia să o asculte cu familia în exil. Am crescut cu această muzică. Aşa am fost mai aproape de ţara noastră, care ne-a fost interzisă”.
Remarcabil e faptul că atât „Deşteaptă-te române” cât şi „Imnul Regal” s-au născut prin contribuţia unor patrioţi români din toate cele trei ţări române, care şi-au consacrat ani buni din viaţă pentru făurirea unui stat modern. După instaurarea comunismului şi proclamarea republicii populare, „Deşteaptă-te române”, împreună cu multe alte cântece patriotice, Imnul Regal şi „Poema Română” au fost interzise şi înlocuite altele noi, comuniste, care omagiau noul regim, prietenia româno-sovietică şi internaţionalismul proletar. În 1977 a fost adoptat ca imn al ţării cântecul „Trei culori” de Ciprian Porumbescu, dar cu textul modificat, adaptat la „realităţile socialiste”.
Cele două imnuri, la care şi-au adus contribuţia patrioţi din toate cele trei ţări române, precum şi „Poema Română”, şi-au putut regăsi locul cuvenit în sufletul şi inima românilor abia după prăbuşirea regimului totalitar.
Flyere = fluturasi!Ass Peacock!