Povestea impresionantă a „mamei” Lorin, care a adoptat o femeie de pe stradă

O Dacie papuc a fost singura „casă” pentru Fatma, o femeie de 37 de ani cu retard mintal, care trăia pe străzile Bucureştiului de aproape zece ani. Părăsită de mamă încă de la naştere şi violată în tinereţe de către un grup de bărbaţi, Fatma are o poveste de viaţă impresionantă. Viaţa chinuită a acesteia s-a încheiat în urmă cu patru ani, când a cunoscut un om care locuia pe aceeaşi stradă din Bucureşti pe care femeia îşi avea „locuinţa”. În toamna anului trecut, cei doi au ajuns la Timişoara şi locuiesc în chirie într-un apartament cu două camere. Deşi se află într-o situaţie critică, bărbatul s-a ataşat atât de mult de Fatma încât şi-a promis că nu o va mai lăsa niciodată să se întoarcă pe stradă.

Fatma Şaip pare mai degrabă un puştan, decât o femeie de 37 de ani. Îmbrăcată în nişte haine largi şi cu părul tuns scurt, femeia trage dintr-o ţigară, unul din viciile dobândite pe stradă de care nu se poate lăsa. „Lorin este cel mai milos om pe care l-am cunoscut. N-am mai văzut aşa ceva, eu îi spun „mamă”, începe să îl laude Fatma pe omul care i-a schimbat viaţa. Femeia este destul de vorbăreaţă şi ne povesteşte ce chinuri a trebuit să suporte de-a lungul vieţii. S-a născut într-o localitate din judeţul Constanţa, într-o familie de turci, însă cea care i-a dat naştere a părăsit-o în spital la scurt timp. Până la 18 ani a locuit într-o casă de copii, iar după a fost nevoită să înfrunte realitatea, care nu era prea roz. La vârsta de 23 de ani, un bărbat a minţit-o pe Fatma că i-a găsit un loc de muncă într-un sat, însă totul a fost o minciună pentru că odată ajunsă acolo, cinci bărbaţi au violat-o timp de două zile. „M-au închis într-o casă şi m-au făcut „poştă”. În a doua zi am reuşit să deschid un geam şi să fug, că altfel mi se întâmplau şi alte lucruri mult mai rele. Am avut martori şi cei care m-au violat au fost condamnaţi la închisoare”, îşi aduce aminte Fatma despre momentele îngrozitoare prin care a trecut în adolescenţă.

Acest eveniment a marcat-o pe femeie, iar un grup de măicuţe, înduioşate de povestea ei au decis să o ia la Bucureşti, acolo unde a locuit timp de patru ani. Fatma a trebuit să îşi schimbe de-a lungul vieţii de trei ori religia. S-a născut într-o familie de musulmani, măicuţele au trecut-o la catolicism, iar mai apoi a fost botezată la ortodocşi. Însă, după această perioadă petrecută în preajma măicuţelor, Fatma a fost aruncată, din nou, în stradă. Timp de şapte ani a dormit prin parcuri, sub poduri sau în locuri în care se putea apăra cât de cât de frig şi vânt. În vara anului 2009, viaţa Fatmei se schimbă radical, atunci când îl întâlneşte pe Lorin, un bărbat care locuia pe aceeaşi stradă în care avea şi femeia „casa”, adică Dacia papuc.

Lorin Graur are 38 de ani şi şi-a dedicat până la începutul acestui an timpul pentru a ajuta oameni aflaţi în situaţii nefericite, după ce a lucrat la o fundaţie ca coordonator de programe sociale.

„Era în vara anului 2009. Mă aflam pe stradă şi Fatma a venit la mine să mă întrebe ceva. Ştiu că dormea în spatele unui bloc, într-o ghenă şi unui patron i-a fost milă de ea şi i-a dat cheile de la Dacie”, ne povesteşte Lorin prima întâlnire cu Fatma. Din acel moment, bărbatul se ataşează de Fatma şi deseori îi aducea pachete cu mâncare, pături, sac de dormit sau a ajutat-o să îşi „izoleze” Dacia de posibili vizitatori nedoriţi. Bărbatul locuia în chirie împreună cu iubita lui, iar în iarnă cei doi iau decizia de a o lăsa pe Fatma să vină din când în când în apartament ca să facă duş, să se încălzească sau să-şi spele hainele. Un an mai târziu, femeia nu mai trebuie să suporte gerul iernii pentru că Lorin o primeşte în apartamentul în care stătea în chirie timp de trei luni şi tot aşa s-a întâmplat şi în următorul an.

Acesta nu este singurul gest făcut de Lorin. Bărbatul ne povesteşte că în tinereţe, pe când avea în jur de 25 de ani, a mai salvat un băieţel care „a fugit de acasă la Constanţa. Nu cred că avea mai mult de zece ani. Eu venisem cu o gaşcă la mare şi l-am întâlnit pe plajă în timp ce plângea. Mi-a povestit că nişte băieţi mai mari l-au bătut, mi-a fost milă de el şi am decis că cel mai firesc lucru este să am grijă de el, nu am putut să îl las pe stradă”. Astfel, părinţii lui Lorin au avut o mare supriză în momentul în care băiatul lor s-a întors de la mare de mână cu un băieţel. Însă, după câteva zile, Lorin îl convinge pe copil că cel mai bine este să se întoarcă la familia lui.

În toamna anului trecut, bărbatul este nevoit să se mute la Timişoara după ce compania la care lucra l-a transferat la Anina, tot ca şi coordonator de programe sociale. Lorin realizează că Fatma va trebui să locuiască, din nou, pe stradă în iarnă şi se hotărăşte să o ia cu el la Timişoara. Bărbatul ne spune că au fost oameni care i-au transmis să îşi facă un control la cap pentru că a făcut acest gest, însă „eu am luat-o ca pe o provocare la început, am luat-o ca pe oportunitate de a-mi depăşi limitele”. Cei doi se înţeleg de minune, Fatma este cea care se ocupă de treburile gospodăreşti, face curăţenie, de mâncare, însă cel mai mult iubeşte să spele haine. „Am ajuns să fiu obsedată de curăţenie, şi asta pentru că am trăit atâţia ani în mizerie, nu mai suport să văd murdărie. Cred că mă spăl şi de 70 de ori pe zi, pe mâini. Iubesc să spăl haine, chiar mi-ar plăcea să lucrez într-o spălătorie”, ne povesteşte Fatma.

Lorin Graur se află, în acest moment, într-o situaţie critică după ce în ianuarie, din cauza situaţiei financiare a fundaţiei pe care o reprezenta a fost nevoit să renunţe la locul de muncă. De câteva luni, singura sursă de venit a celor doi reprezintă doar pensia de handicap a Fatmei şi câţiva bănuţi pe care Lorin îi primeşte ocazional pentru că realizează nişte operaţii pe Internet. Bărbatul recunoaşte că „nu am mai fost niciodată aşa, cred că este cea mai grea perioadă din viaţa mea. În toamnă, când am venit la Timişoara, m-am înscris la Medicină pentru că am considerat că m-ar fi ajutat în meseria mea, dar a trebuit să renunţ pentru că taxele sunt prea mari. Pe Fatma însă nu am de gând să o las înapoi pe stradă, de ce să o las?”, ne spune Lorin Graur.