O descoperire demnă de filmele cu mistere este explorată în aceste zile la nici 20 de kilometri de Timișoara. Este vorba despre cea mai mare cetate preistorică din Europa, cunoscută până acum de arheologi, iar perioada în care aceasta a fost ridicată este plasată de specialiști în Epoca Bronzului. Cum au reușit oamenii din zorii civilizației să construiască acest fort și cum își duceau viața în interiorul lui – iată principalele întrebări ale căror răspunsuri, atunci când vor fi găsite, vor ridica măcar pentru o clipă cortina veacurilor ce se aștern peste erele uitate.
O echipă mixtă de arheologi români și germani sapă cu migală la Cornești, în apropierea Timișoarei, unde au fost găsite urmele celei mai mari fortificații preistorice din Europa. Proiectul se întinde pe o perioadă de cinci ani, iar partea germană a investit 100.000 de euro în desfășurarea lui. Iar timpul s-ar putea dovedi prea scurt pentru istoria ce trebuie scoasă la iveală: cetatea se întinde pe o suprafață de 1.800 de hectare. Situl a fost cercetat de-a lungul timpului inclusiv folosind imaginile oferite de Google Earth și prin prospecțiuni geomagnetice.
Prin coridoare preistorice
Până acum, specialiștii spun că fortificația este formată din patru inele concentrice care cu milenii în urmă formau zidurile, ridicate cu ajutorul unor piloni din lemn pe care s-a adăugat pământ. Cetatea a început să fie construită pe la 1.500 î.H. și își încetează existența în jurul anului 1.000 î.H. „Valul IV – care închide în limitele lui 1.800 hectare – este aproape complet aplatizat, o mare parte din vină datorându-se lucrărilor agricole intensive în care se utilizează și scarificatorul. Totuși, în zona în care efectuăm cercetătile arheologice a fost făcută o descoperire senzațională, aici fiind cercetat pentru prima dată sistemul de construcție al unei porți de acces într-o fortificație așa de veche”, a dezvăluit dr. Alexandru Szentmiklosi, şeful secţiei de Arheologie a Muzeului Banatului și coordonatorul lucrărilor. Poarta de acces a fost, se pare, prevăzută cu turnuri pentru care s-au amenajat platforme formate din casete cu lut bătut. Turnurile de apărare (o noutate în epoca în care de obicei se construiau doar metereze) aveau aproximativ patru metri înălțime. Accesul în fortificație se făcea pe un culoar îngust, astfel încât pe el încăpeau doar doi oameni odată, și doar dacă mergeau umăr la umăr.
Una dintre descoperirile de până acum sunt ruinele a ceea ce pare a fi un templu străvechi.
”Fortificația de la Cornești se pare că a fost un centru politic de prim rang, volumul imens de muncă necesar edificării indicând cu siguranță existența unei elite care a fost capabilă să coordoneze atât activitatea de construcție, cât și pe cea de întreținere, activități care implicau munca a sute sau mii de oameni concomitent”, a mai explicat șeful arheologilor de la Muzeul Banatului. Arheologii au stabilit că fortificația aparține culturii Cruceni – Belegiș și este contemporană cu celebra cetate Troia.
Cercetătorii au mai găsit aici morminte sarmatice, ateliere ceramice, o așezare care datează din secolele III – IV. Specialiștii pregătesc acum documentația necesară pentru a introduce fortificația în patrimoniul UNESCO. Prof. dr. Bernard Heeb, unul dintre participanții la proiect, plasează cetatea printre marile simboluri ale civilizațiilor europene. ”Cred ca situl de la Cornești va sta alături de marile situri din Europa ca Stonehenge sau Sarmizegetusa. Este cea mai mare aşezare din perioada preistorică pe care o cunoaştem”.
suna prea frumos ca sa fie adevarat