Roșia pe care o membră a „Salvați Roșia Montană” a strivit-o pe tableta curățelului ministru al Marilor Proiecte Dan Șova nu a adus „primăvara” în mințile celor care, teoretic, ne reprezintă interesele. Că așa i-am ales, să fie cu noi și pentru noi. Iar aprobarea de către Guvern a legii care permite exploatarea minieră la Roșia Montană este încă un semn că sunt cu ei și pentru ei. Și nu e nimic stângist în afirmația asta, este doar confirmarea faptului că aurul, în România, cântărește mai mult decât adevărul.
Am eșuat. Am călcat în străchini rău de tot și suntem aproape să irosim orice șansă a generației următoare de a învăța ceva de la noi. Peste 20, 30 de ani, când ei, care merg acum de-a bușilea, vor ajunge în linia întâi, ce vor găsi în țara pe care le-o așternem azi? Răspunsul, într-un fel, depinde de Parlament, unde a plecat proiectul de lege care dă liber cianurilor și distrugerii la Roșia Montană.
Aproape că nu mă mai supăr pe decidenții oficiali. Într-o țară ca România, trei miliardari cu ștate vechi în lume vor avea întotdeauna argumente care să facă autoritățile să toarcă la prima atingere, chiar și după ani de presiuni intense.
Poporul este însă în întuneric, iar grav e că el însuși alege să fie acolo. Oare campania insistentă a Gold Corp pe toate televiziunile naționale, precum și presă scrisă sau radio, să fi dat roade? Oare să se fi convins românii că doamna care face șosete va săpa fericită după aur și îi mulțumește lui Gabriel ca lui Stalin, pentru ocazia de a mai mânca un codru de pâine? Oare banii dați pe concerte, pe evenimente, pe vizite oficiale sponsorizate gras să înceapă să dea profitul cel mai râvnit – acceptarea molcomă a “oilor placide”?
Puțini sunt cei care înțeleg că lucrurile sunt simple, iar specialiștii care scriu cifrele și clauzele în contracte nu degeaba le complică. Dacă Roșia Montană va începe să fie exploatată în 2016, așa cum s-au înțeles băieții “de mai sus”, putem spune adio uneia dintre cele mai pitorești zone din Europa. Zonă despre care ministrul Culturii Daniel Barbu, care a fost și el în vizita recent sponsorizată de Gold la Roșia Montană, spune că nu e pregătită să fie inclusă în patrimoniul UNESCO. Poate peste vreo zece ani. Adică, nu acum când trebuie oamenii să se apuce de lucru. Peste vreo zece ani, când și așa nu va mai fi ministru și nici nu vom mai avea ce include.
Așa că, bine ați venit cianuri, boli, dispariție. În aceste condiții, pariul că Parlamentul va pune ștampilă pe legea Guvernului este singurul pe care îmi doresc din tot sufletul să-l pierd.
