Maestrul Sorin Nicodim este un artist complet. Are 62 de ani, iar de când se știe, a pictat, desenat sau pastelat. De câțiva ani, artistul e preferatul simpozioanelor de artă din Balcani. Anul acesta a fost un răsfățat. Unul care în numai o săptămână și-a adăugat în palmares două importante premii.
Zilele trecute Sorin Nicodim și-a adjudecat Marele Premiu la Bienala Națională de Artă Plastică ”Lascăr Vorel” dn Piatra Neamț. Cu o săptămână în urmă a primit premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România la Bienala internațională de pictură, grafică și sculptură ”Meeting Point” Arad 2013. Dacă are explicații? Desigur. ”Sunt ani de muncă în spate, foarte multe renunțări, până la urmă să fii artist e un risc cu tine, cu existența ta, știind că arta la noi nu e susținută nici de colecționari, nici de minister”, spune Nicodim.
L-am întrebat dacă e mai mult pictor decât altceva. ”Eu spun că sunt artist vizual. E o chestiune de concept. Artistul include mult mai mult decât un om care face pictură. Eu nu fac pictură, ci fac compoziții cu implicații filosofice, ideatice. E dincolo de a face o pictură. În spatele fiecărei lucări stă o anumită gândire. O anumită stare. Un act de cultură care înseamnă să asculți multă muzică, să vezi ceea ce fac prietenii și colegii tăi artiști. E foarte multă primenire a ochiului. Toată osmoza asta – muzică, teatru, literatură, reușești să o sintetizezi în lucrările tale”, mărturisește artistul.
Anul acesta Sorin Nicodim a fost în șase tabere de creație. Un prim simpozion internațional în care a fost invitat a avut loc în luna mai în Polonia – Galicia Malopolska, la marginea orașului Nowy Sacz, alături de artiști din Italia, Germania, Spania, Rusia, Ucraina sau Danemarca. A urmat tabăra de creație din Grecia (insula Thassos), oragnizată de Galeria Calpe, apoi tabăra de la Bata, inițiată de către Centrul de Cultură al municipiului Arad, tabăra de la Dubova (organizată de Fundația Rubin), apoi Tabăra internațională organizată de UAP Baia Mare, și în final simpozionul de la Băile Herculane.
În toamna asta Sorin Nicodim a participat la a șasea Bienală internațională de pastel, în Polonia, la Novy Sancz, cu două lucrări, după ce polonezilor le-a mai a mai lăsat alte două lucrări în expoziția simpozionului în luna mai, care au fost și reproduse în punctele principale ale orașului, pe paouri mari, alături de alte creații.
Nicodim a participat și la o expoziție tematică în Timișoara, apoi la bienala Meeting Point de la Arad și la Bienala națională de la Piatra Neamț ”Lascăr Vorel” și a curatoriat o expoziție cu toți membrii filialei UAPR la Galeria Helios și pe simezele CJT – ”Colecție, colecționari”.
”Am o stare de prospețime și de miracol în fața pânzei”
Sorin Nicodim a început să picteze la șase ani. Era atât talent în sufletul lui, încât părinții au decis să-l sprijine, oricât de greu le-a fost, la școală, departe de locul de baștină. A făcut liceul de arte la Iași, apoi Institutul de artă la București, după care s-a stabilit la Timișoara și are o cariere prolifică. Operele sale sunt în muzee sau galerii din România și din Europa, cu piese în colecții particulare importante.
Cum se nasc lucrările sale? Ai crede că intră la oră fixă în atelier și își face ”norma”. Nimic mai greșit. ”Stau în atelier atât cât trebuie. Nu îmi obosesc ochiul, pentru că totdeauna vreau să am o stare de prospețime și de miracol în fața pânzei. Pot să stau în atelier și să nu fac nimic. Să gândesc și să mă simt bine. Pentru că aceasta e starea care te duce în interiorul pânzei și de acolo vei reuși să oferi bucurie și trăire celui care va privi. Oferi o simfonie. Pentru asta trebuie să te ridici la acel nivel ca să poți să o înțelegi”, mai spune Sorin Nicodim.
