Teatrul tânăr este viitorul. Actorii tineri au nevoie de teatre noi, cât mai multe, concepute eventual de unii dintre ei. De ce? Numai așa își pot deschide apetitul pentur urcat efectiv pe scenă. Numai așa își demonstrează talentul. O discuție cu maestrul Horațiu Mălăele despre condiţia actorului, am purtat-o cu ocazia inaugurării Electric Theatre, cel mai nou teatru ( mic) din Timișoara. Artist complet – căci e deopotrivă super-actor, poet, grafician și personaj inspirațional – Mălăele a servit la fața locului o lecție de viață. Actoricească.
– Mi se pare incredibil că un actor așa mare – mare ca domnia voastră, vine să inaugureze până la urmă un teatru mic-mic, al unor copii în ale actoriei, dacă este permis să facem această comparație.
– Horațiu Mălăele: E un lucru excepțional aici. De ce? Pentru că am mers de câteva ori la, să spunem la Paris sau în alte locuri și nu sunt numai două teatre; sau vorbind de București – nu sunt numai șapte teatre. La Paris nu sunt șapte teatre sau 10 teatre, ci sunt 150 de teatre. E o atitudine scormonitoare pentru că, dând posibilitatea tinerii generații să se expună, poate însemna și lucruri mai puțin bune, dar și lucruri excepționale. Această generație nouă va naște viitoarele vedete de mâine, viitoarele talente de mâine, viitoarea cinematografie de mâine, viitorul teatru de mâine.
– Lumea teatrului de la noi e cumva paradoxală. Dacă întrebi lumea pe stradă despre actori, abia dacă se cunosc câţiva. De regizori nu mai vorbim…
– Horațiu Mălăele: E păcat că după 20 de ani, de exemplu, lumea teatrală reține trei sau patru nume, e păcat, este extraordinar de păcat, pentru că pe lângă aceia mai sunt oameni tineri extrem de comentați, sunt foarte multe lucruri excepționale. Eu povestesc lucrurile astea chiar din propria-mi familie. Acum fiul meu care a terminat regie a virat spre spectacol și îl redescopăr ca un mare talent. Nu numai pe el ci pe toată generația lui. Lucrăm acum la un proiect și îi văd cât de aplicați sunt, cât de interesați sunt, fac față unei lumi plictisite, într-un teatru stabil în care există o obișnuință dacă vreți și o lehamite.Eu cred că stelele de tipul acesta vor aduce surprize nebănuite.”
– Și atunci? Ce e de făcut pentru tineri? Sunt aceste teatre mici soluția?
– Horațiu Mălăele: Da, bineînțeles.
Pentru că vei avea un barometru bun, vei avea o zonă de interes, vei avea un traseu, un culoar, văzând ce își dorește tânăra generație. Văzând care este motricitatea intelectuală, văzând care este forța tinerei generații. Vei avea sau nu. Umanitatea nu e obligată să meargă pieptiș la deal, o să mai dea și la vale și o să se mai izbească și de ziduri. Toate experiențele astea înseamnă ceva și înseamnă la un moment dat pentru un alt proiect un anumit punct de sprijin și o temă.
– Condiția actorului în România e ciudată. Chiar acei câțiva din vechea gardă, care sunt cunoscuți de toată lumea, trăiesc până la urmă din venituri mizere. Nu o dată s-a vorbit la televizor despre pensiile ridicol de mici. Știm care sunt salariile unor actori în teatrele din municipii. Date find acestea, din postura de artist, totuși, realizat, împlinit – ce sfat aveți pentur noua generație?
– Horațiu Mălăele: Dacă au vocație și e un lucru pe care și-l doresc, să-l facă, evident dând seama că acesta poate fi și un eșec, dar sunt oameni care vor să izbutească, să facă, să demonstreze că există și un altceva de care sunt capabili, ceva nou, ei bine acel lucru nou va menține echilibrul, ei bine acel lucru nou va stârni curiozitate și va fi după cum spuneam viitorul teatru de mâine sau un viitor propice cinematografiei. Noi va trebui să încetăm, într-un fel, în a mai copia soluții din alte părți ale lumii. Noi ar trebui să ne redescoperim noi pe noi, să ne redescoperim pe noi înșine, să creăm o forță autohtonă. Suntem destul de inventivi și destul de inteligenți că putem face un start dovedind lucrul ăsta. Acum părerea mea e că lumea este risipită în tot felul de proiecte ciudate, niște efemerități, care umblă și prin zona teatrelor, și prin zona artelor în general, și care vor pieri evident, dar în general, ceva stabil trebuie să rămână, iar încurajând această generalție vor veni și niște răspunsuri.
+ Ce-l mână-n ”luptă” pe Horațiu Mălăele?
– Horațiu Mălăele: Nu mă mână nimic special, mă mână interesul meu pentru propria-mi viață și pentru lucrurile în care cred. Pentru că sunt un om, destul de bun vorbitor, eu ma exprim prin ceea ce fac, prin spectacolele mele și dacă aceste lucruri demonstrează ceva la un moment dat, înseamnă că despre asta este vorba sau despre asta va fi vorba. Cred. Cred că nimeni nu știe teoria rețetelor mai ales în raport cu acest fenomen subiectiv de care vorbim, de obicei este soartită eșecului. Trebuie găsite soluții astfel încât să și rămână ceva.
