”Vor fi şi arbori în piaţă, dar nu foarte mulţi. Aşa a fost gândit proiectul. Vor fi şi unii copaci care sunt tăiaţi. Noi trebuie să ne uităm cum arată pieţele, piaţetele în oraşele care sunt demne de toată admiraţia şi pentru care noi avem un adevărat cult. Nu sunt verzi. Verzi sunt alături. Acolo se scot în evidenţă clădirile. Noi nu trebuie să o luăm razna. Noi oamenii nu putem fi subordonaţi pomilor (…) Pomii trebuie să ne ajute, nu să ne încurce.
Acolo unde se potriveşte să fie pomi, să fie pomi (…)” – așa grăit-a. Zilele trecute. Se vorbea de centrul unuia dintr cele mai poluate orașe ale României. Al nostru. Cu ceva timp înainte, zeci de copaci și arbuști au dispărut sub tăișul drujbelor, în altă piață publică. Mai aproape de momentul acesta, un copac frumos din altă zonă aflată în șantier a fost retezat la 10 centrimetri deasupra solului. Încurca o margine de gard. ”A fost toaletare” – au explicat muncitorii care au executat crima. Se întâmplă des. Atât de des încât, prin curți, vecinii au început să preia exemplul. Au ajuns să aibă copaci-totem, fără crengi. Toaletați. Retezați aproape cu ură.
Îmi amintesc că, elevă fiind la Arte, în clasa a cincea, aveam cea mai cool profă de bio. A întebat odată, la oră, ”Cum ați vrea să fie orașul în care trăiți?”. Am spus fiecare. A ascultat și ne-a mărturisit ideea ei: ”aș vrea un oraș ca o pădure. Arhiplin de copaci. Clorofilă și oxigen”. Oraș-pădure e imposbil să avem. Însă un oraș cu ceva mai multă verdeață e simplu. Dar am uitat să privim frunzele și să le mulțumim că încă putem respira. Propunem în continuare sute de proiecte care taie copaci ca să ”înfrumusețeze” în grădini ”englezești” un parc.
Un articol care pune degetul pe o rană extrem de dureroasă. Cine are ambiția dementă de a tăia copacii (oricum insuficienți, dar care încă ne mai fac posibilă supraviețuirea) e bun de condus la balamuc.