Băsişti, uselişti, rockeri şi electronişti

Din păcate, ca şi-n alte domenii şi atunci când vine vorba de muzică, noi românii tindem să fim adepţii opţiunilor simple şi clare. Să vedem totul în alb şi negru. Şi acest fapt nu e deloc corect. Suntem înregimentaţi într-o tabără sau alta. Fie ascultăm Europa FM, fie o ardem pe post – dubstep. Fie suntem de partea lui Nicu Covaci, fie suntem de partea lui Mircea Baniciu. Ne dăm cu părerea în orice. Ţinem sau cu Rezident Ex sau cu Kempes.

Ascultăm sau rock sau funk, dar niciodată mizeriile alea sonore care-s la modă în zilele noastre şi care poartă numele de „electronice“. Uităm repede şi ne tranformăm amintirile în obsesii. Totul trebuie să fie simplu. Suntem băsişti sau uselişti. Nu admitem alte culori.

Revenind la lumea muzicii, aceasta n-a fost niciodată una simplă. De exemplu, rock-ul a fost întotdeauna un domeniu controversat iar personajele care îşi fac veacul în această „etichetă“, nu-s deloc oameni simpli. Sunt artişti. Cu avioanele lor. Şi trebuie judecaţi nu după acestea, ci după ceea ce lasă în urmă. De aceea, ar trebui să învăţăm măcar acum în ceasul al 12-lea, să fim mai deschişi la minte. Să nu judecăm un om după melodiile de pe Youtube pe care le postează pe contul personal de Facebook. Să fim open – minded. E tot mai greu, căci vedem promiscuitate la fiecare pas. Dar merită să încercăm, să deschidem minţile. Căci, la urma urmei, asta contează. Exact după cum zicea şi Frank Zappa: „Mintea omului funcţionează asemenea unei paraşute: doar dacă este deschisă”.