Misterul ce se ascunde în Piața Sfântul Gheorghe: trei biserici și șase cadavre micuțe GALERIE FOTO

Moscheea Sultanului Învingător, schelete de copii, transformatorul electric de la începutul veacului trecut – cam așa arată, la patru zile de la deschiderea șantierului arheologic, inventarul din Piața Sfântul Gheorghe.

Lucrările de reabilitare a zonei scot la iveală vestigii istorice vechi de sute de ani. Descoperirile de pe șantierul arheologic din Piața Sf. Gheorghe se succed într-un ritm halucinant. Practic în fiecare zi s-a descoperit câte ceva neașteptat.  Până acum, arheologii coordonați de prof.dr. Florin Drașovean au dezgropat șase schelete de copii din fosta necropolă otomană. Toți au fost îngropați cu capul spre Mecca, dezbrăcați de haine. Conform tradiției musulmane, defuncții plecau la cele veșnice așa cum au venit pe lume – goi, astfel că în morminte nu erau acoperiți decât cu un giulgiu și cu câteva scânduri deasupra.

Săpăturile au scos la iveală fosta moschee din perioada de pașalâc turcesc a Timișoarei (1552 – 1716), Moscheea Sultanului Învingător. Puțini știu că aceasta fusese construită peste o biserică creștină, iar ulterior plecării turcilor, a fost dată iezuiților, care au edificat pe locul ei fosta Biserică Iezuită cu hramul Sfântul Gheorghe. ”După instaurarea administraţiei austriece, clădirea a fost predată iezuiţilor (sosiţi la Timişoara în 1718) şi redeschisă ca şi biserică, după reparaţii şi un face-lift major ce i-a imprimat un stil baroc. Până la urmă, vechea clădire a trebuit totuși demolată (1739) şi a fost construită o biserică nouă. Între timp, în 1773, ordinul iezuit a fost dizolvat . Adiacent clădirii bisericii a fost construit seminarul catolic. Ulterior, în această clădire s-a deschis prima instituţie de învăţământ superior laic din Timişoara, în anul 1845.

Avea două facultăţi: pentru filozofie şi, respectiv, pentru drept. A avut, din păcate, o viaţă scurtă (a fost închisă în turbulentul an 1848) şi din documentele epocii rezultă că sfârşitul i s-a tras mai ales de la insubordonarea faţă de administraţia bisericească şi cea militară, care nu privea cu ochi buni intelectualitatea, suspectând-o de simpatii pro-revoluţionare. Următoarea ocazie pentru deschiderea unei universităţi avea să apară abia în 1921”, explică pagina web dedicată informațiilor turistice ale Timișoarei.

Trebuie spus că Biserica iezuită sau a seminarului, după cum i se mai spunea în epocă, era poziţionată oblic faţă de axul pieţei, adică pe diagonală – ceea ce ducea la apariţia a două spaţii triunghiulare, unice in peisajul urban timişorean. Aceasta din urmă a fost funcțională din secolul al XVIII-lea, și a fost demolată în anul 1913, deoarece concluzia edililor a fost că ea ”strangula„ strada în momentul în care au început modernizarea tramei stradale. ”A fost dezvelit integral zidul bisericii iezuite și turnul construit în 1754, iar în paralel cu acesta a apărut o altă zidire”, a mai explicat arheologul Florin Drașoveanu, de la Muzeul Banatului. O descoperire mai puțin obișnuită, dar cu oarece relevanță istorică, este cea a transformatorului electric de la începutul secolului XX.