Obiceiuri şi tradiţii de iarnă ale creştinilor din satele bănățene (III)

Obiceiuri şi tradiţii de iarnă ale creştinilor din satele bănățene (III)

0
DISTRIBUIȚI

craciun sarbesc

În tradiţia sârbilor, Crăciunul este cea mai importantă sărbătoare, iar ritualurile din casă şi din biserică, multe păstrate până astăzi, au o simbolistică profundă. Spre deosebire de ortodocşii români, care au adoptat calendarul gregorian, Crăciunul sârbesc se serbează mai târziu, după calendarul iulian. În ajunul Crăciunului sârbesc, femeile se sculau de dimineaţă şi frământau aluat pentru a face colaci copiilor şi naşilor, precum şi diferite alte forme care simbolizau belşugul viitorului an. În Ajunul Crăciunului exista obiceiul ca, după ce erau treziţi copiii, să fie adusă în casă o oaie, care era pusă să mănânce boabe de grâu, porumb, orz, sau ovăz.  Adulţii presărau o parte din acele boabe peste copii, pronunţând mai multe onomatopee care aveau semnificaţia unor urări, după care oaia era dusă înapoi în grajd.

Tradiţia împodobirii bradului nu exista, dar la slujba de Ajun, în curtea bisericii se aprindea badnjakul, un trunchi de stejar tânăr, odinioară tăiat în pădure. Lemnul îl simbolizează pe Iisus Christos şi intrarea lui în lume iar arderea lui echivalează cu căldura iubirii divine. Conform credinţei, cu cât scânteile sunt mai multe, cu atât anul va fi mai plin de bucurie, sănătate, belşug şi prosperitate.


Şi în casă aveau loc obiceiuri specifice, menite să aducă un an îmbelşugat. De la masa de Crăciun nu lipsesc sarmalele, friptura şi mâncăruri tradiţionale sârbeşti, printre care česnica, o prăjitură specifică pentru masa de Crăciun, făcută din mai multe foiţe întinse cu grijă şi puse la uscat pe pat, pe cearceafuri curate, care erau  presărate apoi cu nucă şi stafide, şi în care, de obicei, se ascundeau şi monezi. Cea dintâi bucată era oferită „položnikului” (primul venit în casă în seara de Ajun), apoi plăcinta era împărţită membrilor familiei, începând cu cel mai vârstnic, şi colindătorilor.

Tot în seara de Ajun, copiii şi bunicul mergeau şi luau un snop din grămada de paie şi le împrăştiau în casă. Paie se puneau şi pe masa unde se mânca în prima zi de Crăciun, se acopereau cu un cearceaf şi într-un colţ, sau chiar pe masă, se punea şi o sită mai mare, plină cu grâu, porumb, nuci şi un colac împletit. Dedesubtul mesei se punea o cantitate mai mare de paie şi acolo se puneau hamurile de la cai. În Ajun, masa trebuia să fie de post – fasole şi tăiţei cu mac – se arunca cu nuci prin casă, sub semnul crucii, iar copiii le adunau pe paie, lângă sita cu boabe. După îndeplinirea acestor ritualuri erau aşteptaţi colindătorii, costumaţi în Craii de la Răsărit, cu coroane pe cap şi săbii, sau în păstori cu şube şi ciomege, dintre care doi duceau o bisericuţă cu icoana Naşterii Domnului. În ziua de Crăciun, copiii mergeau cu tatăl la biserică, iar la întoarcere bunicul îi aştepta cu cârnaţi fripţi pe jar, în sobă. Pe masă era aşezat un colac pe care fusese făcut, tot din aluat, un trandafir; după terminarea mesei, acesta se rupea în patru bucăţi, cu floarea în jos, era împărţit copiilor şi exista credinţa că cel căruia îi revenea trandafirul va deveni agricultor.  În primele două zile, munca se rezuma la hrănirea şi adăparea animalelor iar grajdurile se curăţau abia a treia zi, de Sfântul Ştefan, când era condus şi Crăciunul.

Regimul comunist l-a înlocuit pe Moş Crăciun cu Moş Gerilă dar acesta a fost considerat mereu un alt personaj, care venea de Anul Nou, lumea continuând să respecte sărbătoarea creştină, mai ales la ţară.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.