Unul din motivele pentru care o sumedenie de trupe din Timişoara nu-şi găsesc „locul“ în complicatul show business din vremurile noastre este acela că „industria“ duce lipsă de profesionişti. E oarecum şi normal, căci în ultimii ani numărul trupelor care îşi încearcă norocul în faţa publicului a devenit cât se poate de mare, iar numărul profesioniştilor în domeniu este insignifiant de mic.
Mă refer aici la toţi acei oameni care sunt implicaţi într-un fel sau altul în bunul mers al lucrurilor: manageri competenţi, PR, producători muzicali care îşi ştiu meseria, organizatori de evenimente serioşi şi lista ar putea continua. Revenind la scena locală, o sumedenie de formaţii made in Timişoara au fost nevoite din varii motive să renunţe la găsirea unui manager de trupă – de exemplu – astfel încât unul din membrii trupei a preluat acest rol. Tot el face şi pe impresarul, şi pe PR-ul şi ştie el şi treaba unui producător muzical. E un „ezermester”, vorba ungurilor. Ştie puţin din toate, dar nu se pricepe cu adevărat la nimic.
Alo? Suntem la sfârşitul anului 2013.
Trăim nişte vremuri în care nu mai ajunge să cânţi „bine“ şi să ai compoziţii cap-coadă. N-ajunge să pui trei afişe şi să postezi un eveniment în 50 de grupuri de Facebook pentru ca lumea să-ţi vină la concert. N-ajunge să „crezi“ tu că piesa pe care tocmai ai tras-o în studio sună „bestial“. Există oameni specializaţi pentru aşa ceva şi dacă nu poţi să îi „tocmeşti“ încearcă măcar să afli păreri din „branşă“.
Aici, am ajuns la un alt punct nevralgic. Carevasăzică, aparent, mulţi muzicieni timişoreni recunosc că e nevoie de „specialişti“. Doar că, atunci când aceştia apar, orgoliul artistic al celor în cauză nu cedează: „Păi cum să vină puştiulică ăla la mine, să-mi zică cum trebuie să sune chitara, când el nici nu era născut când eu cântam?“. Exemplele pot continua, dar aţi prins ideea. Specialiştii în cauză nu numai că trebuie să îţi spună cum e bine să sune o anumită melodie, dar pot să îţi dea sfaturi cum să te îmbraci, ce să zici la interviuri şi chiar şi câte minute ai voie să dai autografe după concert.
Dar, pentru asta, tu muzician made in Timişoara trebuie să înveţi să nu-ţi mai porţi nasul pe sus. Să ai respect. Pentru specialişti. Pentru puţinii oameni implicaţi în branşă, care îţi oferă sfaturi „free“. Să-i respecţi şi pe indivizii ăia din mass-media. Să te trezeşti la ora opt dimineaţa pentru o emisiune radio sau TV sau să răspunzi la întrebările pentru un interviu fără să faci pe deşteptul. Până una alta, sfatul adresat muzicienilor timişoreni care se regăsesc în rândurile de mai sus este: nu fiţi „mitici“ în Timişoara, păstraţi-vă aerele de vedete pentru alte locuri!
Perfect adevarat,dar sa nu cadem in „extrema”!
Beatles cind a inceput sa cinte,la primul lor contact cu o casa de discuri li s-a spus de catre un „specialist”:”vremea chitarelor a trecut”…si au fost refuzati!Ce a urmat se stie.
asa este, restul ramane la competenta „expertului” si a trupei sa cada la comun acord pe anumite limite. in rest subiectul poate fi largit linistit pe toata tara nu doar timisoara.
abea astept articolul cu sfaturi pentru patronii de localuri …
Hai sa fim seriosi, timisorenii aroganti? Cred ca voi nu ati prea dat pe la Bucuresti prea des :)))
o mica observatie – in epoca Facebook specialistii au pierdut teren si in tarile dezvoltate.
trupele lucreaza mult mai direct cu fanii, ceea ce nu stiu daca e bine sau rau. dar probabil de aia sunt asa de multe trupe proaste cu fani, aici si worldwide!
Specialisti… ca tine? Sau la ce specialisti te referi!? Avem noi impresari in Timisoara? Avem booking agenti seriosi? Avem pe dracu! Nici oameni de mass-media nu avem. Un baiat cu un articol din-asta nu se poate numi „om in mass-media”. Eu cred ca problema este exact invers: artistii nu sunt respectati suficient. Cand vom ajunge la vremurile in care un om ca tine care scrie un articol de 2 bani respecta un muzician care a studiat o viata intreaga, atunci mai discutam.
@Eliza, mie mi se pare ca ori avem si media si specialisti si artisti, ori nu avem de niciunii, depinde doar unde punem stacheta. nu e niciuna dintre categorii mai dezvoltate din pacate…
Un articol scris de un frustrat care probabil ca nu a fost in stare niciodata sa faca muzica, desi a tot incercat. Probabil incurcat de „specialistii” lui. Daca nu conteaza sa canti „bine”, imbraca-te prietene in costum de gaina, pune-ti pene in par si dai drumu la TV si danseaza, zdreanto!