„Vai, ce rău îmi pare că n-am venit la concert, n-am ştiut!“

Una din explicaţiile omniprezente în rândurile acelora care încearcă să-şi justifice absenţa de la un concert, este celebra „n-am ştiut“. Cu diverse variaţiuni. Inclusiv, ideea aia cu „mai anunţaţi şi voi evenimentele înainte, nu numai după“. Desigur, acestea sunt anunţate-n fel şi chip, doar că e mult mai simplu să dai vine pe cineva pentru această absenţă. Categoric, numărul evenimentelor organizate în oraşul nostru a crescut semnificativ în ultima perioadă. Nu e vorba de calitate, ci doar de cantitate.

Deşi sunt mediatizate în fel şi chip, fie prin intermediul reţelelor de socializare, fie prin site-urile online, concertele suferă tot mai mult la capitolul „public“.

Care îşi poate justifica absenţa printr-o sumedenie de alte motive plauzibile. Asta cu „n-am ştiut“, nu ţine. Din simplul motiv pentru că atunci când te interesează un anumit domeniu, îţi faci nişte surse de informare. Oricare ar fi ele.  E aiurea să te informezi doar din bannerele afişate la Iulius Mall, căci nu toată lumea are posibilităţile materiale pentru aşa o promovare.  Utilitatea panourilor de afişaj montate prin oraş e şi ea discutabilă.

Desigur, există şi idioţenie din partea unor promotori de evenimente. Trebuie să fii mega – tâmpit să dai o căruţă de bani ca să mediatizezi un concert de rock alternativ la Radio 21 de exemplu. Printul e şi el discutabil. Căci degeaba primeşti reclamă moka pe două pagini într-o revistă de „informaţii şi cultură“, dacă aceasta e distribuită doar în 200 de exemplare, faţă de cifra de 5.000 cât scrie pe copertă. Dincolo de toate, e absurdă chestia cu „n-am ştiut“. E mai natural să recunoşti că n-ai avut chef sau bani. Sau pur şi simplu, ai pierdut vremea pe Facebook. Sau ţi-ai hrănit câinele şi peştişorii din acvariu, în pauzele de reclame de la tembelizor.