Ce reacții a stârnit, în toată țara, fotografia sopranei care stă pe WC în plină stradă. Care e supărarea artistei

Toată lumea a auzit, de ieri, de Diana Pap, soprana timișoreană care și-a arătat posteriorul în semn de protest cultural. Nu s-a vorbit atât despre ea nici cât a cântat la Opera Națională, la București. Acum toți se întreabă cum de a avut curajul, dacă e exhibiționistă și, evident, dacă purta lenjerie intimă. După ce a postat pe Facebook o fotografie în care e cu pantalonii dați jos, așezată pe un WC aruncat pe strada Zlatna, Diana Pap a ajuns în toată presa, tabloidă sau serioasă, din România. A vorbit în direct la Antena 3, televiziunea trimițând din centrul țării până aici un car de reportaj, pentru ca soprana să poată răspunde întrebărilor lui Gâdea. A fost subiect de știri pe Digi 24, Pro TV, iar azi va apărea alături de Lucian Mândruță și la Realitatea TV.

”Totul e sub control! Sunt tristă că fotografia wc-ului (cea fără mine) are prea puține like-uri”, ne spune artista.

Cât despre aparițiile la TV, ”m-am lăsat dusă de val în speranța că poate lucrurile se vor schimba, măcar aici, în Timișoara. Cred că, în proporție de 97%, sunt solidari, le place poza, le place îndrăzneala mea. Respect și părerea celorlalți, de altfel e o poză șocanta și pentru mine”.

Ceilalți la care face referire soprana au numit-o direct nebună și au trimis-o la psihiatrie. ”Cred că toți cei care reușesc să spargă tiparele gândirii sunt considerați nebuni. Aș vrea să cred că ăsta e și motivul meu”, spune Diana Pap, care, puțină lume știe, are și un master în Psihologie operațională. ”Nu puteam să trec pe lângă wc-ul acela așa pur și simplu, nu? Dacă oamenilor le va fi rușine să-și mai arunce lucrurile în stradă, poate e bine că s-a făcut atâta vâlvă”, mai spune artista, care a lămurit și cum stau lucrurile  în ceea ce privește „gradul de dezbrăcare”. ”Da, purtam lenjerie. Tanga. Dar nu contează!!! WC-ul se vede în poză? Că aveam impresia că nu se mai vede și fundul meu e mai interesant!”

Diana Pap declara ieri că fotografia ei a fost un protest artistic față de nepăsare, pe care o consideră boala secolului. ”Exhibiționismul acesta, în forul meu interior, ține și de ce anume se întâmplă mai nou în regiile de operă. Pe undeva mă gândesc că dacă pe scenă poate apărea un om dezbrăcat într-un peisaj care nu are nicio legătură cu tema operei, ci e o motivație pentru grotescul dus la extrem, și văd cântăreți cu voci excepționale care mai nou trebuie să accepte condițiile expunerii oribile ca niște sclavi ai regizorilor, asta mă revoltă extraordinar”, mărturisește artista.