Nu există casă fără detergent și fără alte soluții de curățenie. Fiecare gospodină aruncă lunar măcar câteva zeci de lei ca să cumpere cel mai scump detergent din supermarket, care-i promite din reclamele TV că va curăța în timp record cele mai murdare haine ale copiilor sau ale soțului. Am văzut pensionare care își rup de la gură ca să își permită detergent de trei ori mai scump.
Ne e frică de microbi ca de cea mai mare otravă, folosim tot felul de chimicale ca să îi îndepărtăm, fără să ne treacă prin minte gândul că ne otrăvim conștient. Că microbii sunt ok în comparație cu chimicalele pe care le inhalăm ori de câte ori curățăm baia, pardoseala sau pe noi înșine.
Avem săpunuri antibacteriene, detergenți care usucă pielea, și nu ne punem întrebarea ”de ce?”.
Alzheimer, cancer, osteoporoză, afecțiuni endocrine, toxicitate hepatică, tulburări ale sistemului nervos – așa arată lista bolilor provocate de substanțele chimice care intră în compoziția detergentului. Se constată o creștere alarmantă a cancerului mamar, însă nimeni nu scoate în ilegalitate folosirea triclosanului – un pesticid care intră în compoziția celor mai multe soluții de curățenie, deși s-a dovedit relația indubitabilă între prezența lui și apariția bolii la femeile ceva mai obsedate de curățenie.
Cele mai recente studii ar trebui să pună pe oricine pe gânduri, iar bibliografia de specialitate e la îndemână. Nu ne propunem, evident, să promovăm un trai insalubru. Doamne ferește! Ceea ce încercăm e să reamintim de bunele practici ale bunicelor noastre, să amintim că cel mai bun detratrant e oțetul, că săpunul de casă face minuni inclusiv pentu piele, și că există pe piață produse ecologice de curățenie care costă exact cât celelalte. Și care, în plus, nici nu poluează mediul.
