Până nu demult, tot românu’ se pricepea la politică şi fotbal. Mai nou, cel puţin în Timişoara, ne-am ales nişte edili care, pe lângă faptul că sunt multilateral dezvoltaţi, au devenit brusc specialişti şi-n muzică. În jazz, mai exact. Pentru un om cu scaun la cap, alăturarea cuvintelor „jazz, politică şi miticism“, e una cât se poate de nefericită. Şi asta pentru că spre deosebire de politică, jazz-ul a fost, este şi a rămas o artă. Iar „miticismele“ pe care le blamăm noi atât de mult nu au nimic de-a face cu ceea ce înseamnă jazz. Doar cu politica, mon cher!
Decizia organizatorilor celei de-a doua ediţii a JazzTM de a face la Timişoara un festival de jazz exact în aceeaşi perioadă în care se desfăşoară şi manifestarea de la Gărâna a iscat controverse. Pe bună dreptate. Din păcate, argumentele celor două tabere aflate în „competiţie“ au devenit nepermis de politice şi pline de „miticism“. Pe scurt, avem două festivaluri de acelaşi profil, în aceeaşi dată. Desigur, concurenţa în orice domeniu poate fi benefică. Categoric, atunci când la Budapesta se organizează festivalul Sziget, nimeni din capitala Ungariei nu face un alt festival de aceeaşi amploare în aceeaşi perioadă.
Sau atunci când la Novi Sad se organizează EXIT, e la fel. Ei bine, în România, nu e la fel.
Am prins la Bucureşti, într-un an, în aceeaşi perioadă Bestfest (la câţiva kilometri distanţă de Bucureşti) şi Rock The City (în inima metropolei). Că n-a ieşit bine şi faza nu s-a mai repetat în alţi ani, asta e altă chestie. Dincolo de toate, concurenţa între festivaluri făcute de doi organizatori privaţi, poate sau nu să fie benefică. În cazul nostru însă avem o mică problemă. Sincer, dacă festivalul JazzTM ar fi organizat pe banii lui Nicolae Robu care, din motive care nu mă interesează, ar vrea să se dueleze cu banii organizatorului Marius Giura, făcând două festivaluri de jazz în aceeaşi perioadă, ar fi o chestie care m-ar face să râd sau să plâng, în funcţie de diverşi factori externi.
Însă atunci când un festival făcut din banii publici vrea cu tot dinadinsul să bage beţe-n roate unui alt festival cu renume, asta deja e o dovadă de răutate. Şi uite aşa ajungem la politică şi mitici. În chestiunea asta n-ai cum să fii neutru. Eşti pro sau contra. Anul trecut, când am remarcat aspectele pozitive ale JazzTM-ului, am devenit brusc pro – Robu. Iar atunci când am sesizat chestiile negative, unii nu s-au sfiit să mă declare „portocaliu“. Mă enervează la culme ideea asta de mitici, conform căreia dacă îţi place JazzTM eşti musai pro-Robu, iar dacă ţii cu Gărâna, înseamnă că ai ceva cu edilul-şef al urbei. E o tâmpenie mare cât casa care demonstrează că jazz-ul timişorean s-a politizat şi s-a „miticizat“. De aceea, am un singur sfat pentru melomani: nu vă amestecaţi în troaca de porci rezervată politicienilor, fiţi pro-muzică şi atât!
Lovit la tinta, bravo Zoli
Nefericirea este ca politicul ne afecteaza vietile. Zi de zi. Ceas de ceas. Clipa de clipa. Asa ca trebuie sa iei la un moment dat o atitudine. dar una ferma. Cu dosul in doua luntrii nu rezolvi nimic autorule. In fapt solutia este simpla: avand in vedere pe cine reprezinta Robu din punct de vedere politic Timisoara trebuie sa ii dea cu flit. Nici un timisorean, artist sau nu, nu are dreptul, daca e cu adevarat timisorean, sa ii dea credit lui Robu. Nici cat e negru sub unghie!
Problema cea mai mare este ca muzicienii si melomanii pica la mijloc in tot „razboiul” asta; muzicieni care nu vor decat sa-si faca o cariera, melomani care nu vor decat sa absoarba muzica de calitate.
Toate aceste „sfaturi” si carcoteli pe care tu le instigi sunt de-a dreptul daunatoare.
Draga Zoltan,
urmaresc articolele tale de ceva ani si am descoperit relativ recent portalul „pressalert”. Trebuie sa spun ca in buna parte subscriu comentariilor tale de pana acum. Cred totusi ca complementar valorilor pe care vrei sa le promovezi cu fiecare text ar trebui sa ai in vedere si o anumita „tinuta” a formularii, incercand sa eviti cuvintele tendentioase; bunaoara consider ca publicul cititor (si meloman) ar fi placut surprins sa constate ca pe langa faptul ca recunoaste in mesajele tale ideile proprii, textul e si el unul menit sa ajute la imbunatatirea calitatii spatiului media.
Cu multumire !
Cine le instiga doamna ?
(y)