Mafia, la tablă!

Mafia, la tablă!

1
DISTRIBUIȚI

646x404

Într-o subcultură a șpăgii, faptul că “unsul” începe încă din școală nu miră pe nimeni. Ce i-a lăsat pe toți perplecși a fost că cineva a decis să dea totul în vileag. Este atât de înrădăcinată în România practica banilor ceruți pentru fondul clasei, pentru cadouri, pentru table inteligente, pentru scaunul dirigintelui sau pentru perdele și hârtie igienică încât părinții nici nu se mai simt jecmăniți. Sunt buzunăriți, iar ei, bolnavi de un sindrom Stockholm justificat de dragostea pentru copiii lor, închid ochii și zâmbesc. În această ecuație, pe ei aș putea să încerc să-i înțeleg. Pe de altă parte însă, atunci când o mamă a înregistrat-o și a denunțat-o pe învățătoarea Dana Blându de la Școala 10 din București pentru că cerea bani de cadouri, mai mulți părinți au căpătat încredere. Femeia care a vrut să rămână anonimă a demonstrat, dacă mai era nevoie, că țânțarul poate doborî armăsarul, chiar și-n Balcani.

Însă, în această poveste despre curaj, am văzut și fețe ale ipocriziei și nu oriunde, ci în ditamai Ministerul Educației și la sindicaliștii din învățământ.


Cu naivitatea unor voinici din poveste, au declarat în fața camerelor de luat vederi că nu vor tolera, dom’le, așa ceva, că iată, scoatem paloșul și luptăm împotriva corupției. Ministerul ne flutură-n față un cod de etică, de parcă bunul-simț trebuie să fie trecut în contract.

Este cel puțin ciudat că, după atâția ani în care circulația absolut ilegală a banului privat în școlile de stat s-a făcut sub ochii tuturor, șefii din învățământ fac acum pe virginele și anunță “jihadul” împotriva dascălilor care cer bani de la părinți. Unde au fost însă acești eroi de după război în anii în care părinții cotizau fără chitanță, puteau nu puteau, la școală? Unde au fost ei, când românii care munceau pe rupte ajungeau să se împrumute ca să-i ia doamnei diriginte lănțișoare de aur sau să plătească meditații inutile?

Lucrătorii din învățământ știau ce se întâmplă în școli, știau și nu au făcut nimic. Au închis ochii la proliferarea șpăgii, iar asta înseamnă favorizarea infractorului. Cum poți să ai încredere că vor schimba ceva oameni care, prin pasivitate, au dus la faptul ca femeia care a denunțat o șpăgară să se ascundă și să fie nevoită să-și ia măsuri de precauție, de frică să nu sufere copilul ei pentru că ea a fost curajoasă? În țara în care se întâmplă asta, autoritățile nu au cuvânt în fața cetățenilor. Ei pupă mâna mafiei, doar că acum o vor face pe ascuns.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.