De prea multe ori am auzit expresia aia cu „din punct de vedere muzical, Timişoara e un oraş special“. Că oraşul ăsta minunat a deschis şi a trasat multe direcţii în muzica autohtonă fiind locul unde s-au născut legende. Phoenix, Pro Musica, Cargo, Implant pentru Refuz, TM Base, anonimTM şi exemplele pot continua aproape la nesfârşit.
Feeria de artişti care gândesc şi cântă altfel continuă şi-n zilele noastre, însă impresia generală a multora este că în Timişoara nu se întâmplă nimic. Din păcate, în creierele unora dintre concitadini bate un vânt puternic şi nu se întâmplă nimic. Chiar dacă ne-am ales nişte indivizi care-şi bat joc de noi şi pe tărâm muzical, există o emanaţie de artişti. Care nu-s adepţii trendurilor decretate de mass – media şi care chiar fac lucruri faine. Deşi dă bine să zici că publicul are întotdeauna dreptate, afirmaţia nu e valabilă întotdeauna.
În lipsa unor repere morale solide, tinerii nu ştiu să discearnă corect. Maturii, au şi ei belele lor. Mulţi au devenit exact ca şi moşii ăia doi din serialul Muppets, cei care comentează non–stop în balcon.
Se spune că dacă îţi place jazz-ul nu ai cum să guşti din „bumţi – bumţi“ ăsta electronic din zilele noastre. Dacă îţi place drum and bass-ul nu ai voie să te distrezi la un chef pe un hit gen Blurred Lines, fiindcă „te faci de cacao“. Se mai spune că publicul timişorean amator de concerte şi petreceri a devenit imprevizibil. Cu nasul pe sus, carevasăzică. Nu ştie să se distreze. Ideea e că indiferent că asculţi acasă Shostakovici, Jan Garbarek, Alliance Ethnik sau Skrillex, când ieşi la un eveniment de orice natură ar fi ideal să-ţi laşi prejudecăţile acasă. Fie că-ţi place de solista unei trupe sau asculţi un sample introdus cu măiestrie de un DJ într-un set, asişti la un act cultural. Pe care îl judeci mai apoi dacă-ţi este pe plac sau viceversa. Mult trâmbiţata multiculturalitate timişoreană a devenit, din păcate, un element istoric. Fiindcă e plin de comentatori care emană judecăţi de valoare pe baza unor argumente insipide, incolore şi inodore. Din această cauză, multe din petrecerile şi concertele din Timişoara au parte de atmosfera aceea de „răceală“. Cu moşii din Muppets nu există prea mari şanse de vindecare a scenei. Schimbarea poate veni de la generaţia nouă. Cea care ştie de Muppets doar de pe Wikipedia.
Eu sint unul din mosii de la balcon. La un concert nu te duci ca sa te distrezi. Concertul este un act cultural. Ca sa te distrezi, pe vremea mea mergeai la disco, azi mergi la club. A te distra nu este un act cultural. Este chiar trist ca „orice eveniment” a ajuns sa fie catalogat „cultural”.
Insa fenomenul l-ai sesizat bine. Beleaua este ca tinerii nu stiu sa discearna corect, este lipsa de repere, asa cum bine ai observat. Dar aceasta lipsa de repere este chiar urmarea acestei amestecari a culturii cu distractia. Care implica dispretul pentru cultura. Traiasca distractia! Si cei care o promoveaza!
Daca ai aduna cistigul pe o noapte al unui club de fitze, ai putea aduce Jethro Tull in Timisoara. O noapte de distractie versus o seara culturala.
Concluzia este ca te inseli amarnic. Cind nu vor mai exista mosi circotasi la balcon, va fi pentru ca nu va mai exista balcon. Si nici sali de concerte. Nici macar cultura generala nu va mai exista. Ci doar multa distractie cu miros „cultural”.
Si tu, Zoltan Varga, esti unul di mosii de la balcon. Mai rau, esti si pe Press Alert…
Hmmm….
Mie imi place The Muppet Show, imi plac mosnegii de la balcon, imi pare rau de cei care nu au vazut inca nici un episod din The Muppet Show (sau din Monty Python’s Flying Circus…).
Tineretul nu are repere – nici morale, nici muzicale. De vina nu-i el, insa. Ce i se ofera la radio si la TV?
Scena locala este destul de interesanta. Din pacate, ea nu prezinta interes nici pentru posturile de radio, nici pentru posturile TV. Si atunci multe concerte au loc in sali mici – in care raman si scaune libere….
In buna masura este un cerc vicios, din care se pare ca nu vom iesi.
Si eu sunt din categoria mosnegilor din Muppets – cu precizarea ca eu am si cumparat CD-uri ale unor muzicieni timisoreni (cati concetatenii au procedat la fel?…).
Am postat pe YouTube fragmente din concertele multor muzicieni timisoreni ilustrand genuri destul de diferite, in speranta ca in felul aesta contribui – dupa puterile mele – la promovarea lor. Nu mi-am facut iluzii – asa ca nu sunt dezamagit de numarul de vizionari.
Pentru ca-s mosneag, concertele/evenimentele care incep la ora 21 sau 22 in afara weekendului nu ma intereseaza deloc (nu-mi surade sa ajung acasa dupa miezul noptii si nici nu ies din casa ca sa consum bauturi alcoolice pana incepe cantarea…). Spun asta pentru ca am vazut ca mai sunt altii care impartasesc aceasta pozitie.
Pe scurt, fara promovare nu se poate realiza nimic. Fara sprijinul posturilor de radio si al posturilor TV si fara manifestari organizate de autoritatile locale in Piata Victoriei si /sau Piata Unirii cu intrare libera – slaba speranta… Daca sunt alte modalitati, mi-ar place sa le aflu.
Sunt si eu de acord ca una este o cantare la un club, alta este o cantare intr-o sala de spectacole. La prima se vorbeste, se rade, zangane pahare si sticle ….