Ochiul dracului pentru casa Domnului

Cât costă evlavia? Biblia ne spune că e gratis, dar și dacă nu ați fost încă să vedeți Lupul de pe Wall Street vă e limpede că nimic pe lumea asta nu e. Mai ales credința. Un adevăr pe care liderii noștri politico-administrativi l-au tradus într-o acțiune de „mână largă” – atât de la județ, cât și de la oraș vor pleca niște sume, deloc mici, întru mântuirea construcției Catedralei Neamului de la București. Șeful județului o face în „numele credinței”, iar primarul l-a urmat, cumințel, să nu strice armonia în cuplu. Se pare că toată lumea uită că cheltuirea ar trebui făcută în „numele contribuabilului”.

Bugetul mânuit ca o jucărie stricată nu mai e o temă „fierbinte”.

Poate și pentru că suntem sătui să tot batem apa-n piuă, nu ne mai miră că banii se aruncă, din incompetență sau din interes, pe proiecțele inutile. Ne-am obișnuit cu răul. Mulți vor comenta că banii trimiși pentru construirea unei biserici aflate la sute de kilometri depărtare de Timiș nu e cel mai rău lucru care se putea întâmpla, că se dau pentru spirit. Greșit. Banii plătesc pereți, nu spirit. Cei care sunt pătrunși de credința în divinitate știu că nu au nevoie de aur și cărămizi pentru a i se adresa.

Decizia de a trimite plocon religios la București are multe „găuri”. Trecând peste dezbaterea teologică – oare plătitorii de taxe din acest județ se închină toți în lăcașe de cult ortodoxe? sau cred cu toții, fără excepție, într-un Dumnezeu creștin? – decizia de a trimite bani pentru Catedrala Mântuirii Neamului dovedește, dacă mai era nevoie, cât de implicată politic este o instituție dedicată, teoretic, rugăciunilor. Mai arată și că, dacă mai trebuia demonstrat și asta, că promisiunile electorale chiar nu costă nimic – primarul se bătea cu pumnul în piept că nu va înstrăina banii orașului pentru acest proiect, dar iată că, pios, s-a răzgândit. Sub masca unei epifanii spirituale se ascunde aceeași inimă de lemn a politicianului balcanic, care nu uită să trimită „curcanul” la Înalta Poartă, singura religie în fața căreia apleacă grumazul.