Știu, că după atâtea sute de ani, încă unul aproape că nu mai contează. La etatea ta, îți numeri vârsta în ere, în decenii, în revoluții. Și totuși, 2014 te cuprinde și se așterne, lung și inevitabil, peste străzile și clădirile tale. Mai știu și că toți îți promit, ca de fiecare dată, că te vor face un oraș cum altul nu-i, că te vei umple de fericire și că-ți vei păstra libertatea. Toți au planuri cu tine, Timișoara.
Ceea ce, până la urmă, rău nu e – semn că, și dacă nu le pasă decât de ei, tot se va schimba ceva în bine până la urmă. Pentru că, dintre toate darurile pe care le poți primi de la nesfârșitul șir de pețitori, asta îți dorești cel mai mult – schimbarea în bine. O aștepți cu răbdare demult, iar escrocii sentimentali de culori politice diverse care te-au înșelat de atâtea ori știu că timpul este de partea lor, pentru că un oraș care a renăscut de atâtea ori din cenușă este nemuritor. Răbdarea ta însă nu e, și încă ne amintim de zilele în care ai arătat-o.
În 2014, schimbarea în bine înseamnă, în primul rând, ca cei pe care i-am ales pentru tine să se țină de cuvânt. Ai avea mai multă încredere în oamenii care promit că fac o bancă în parc și o fac decât în cei care spun că îți vor construi palate ca-n povești și dispar apoi în neant. Știu că nu mai vrei fantomele grandioaselor proiecte moarte-n fașă, știu că nu mai vrei să irosești nici măcar un fir de praf pe deșertăciuni. Știu că nu mai vrei să aștepți. Spiritul tău nu-și mai poate ascunde strălucirea, iar 2014 trebuie să fie anul în care puterea lui ne va guverna pe toți cei care-ți spunem „acasă”.
