Cum să devii un star?

E bine ştiut faptul că orgoliile exacerbate nu-şi au rostul într-o trupă care se vrea profesionistă. Se ştie că muzicienii prin definiţie au „trăiri“. Orgolii, păsărici, „avioane-n n cap“, cum vreţi să le ziceţi. Desigur, orgoliile astea exacerbate nu se manifestă doar prin burgul nostru, dar „nasul ăsta pe sus“ care se regăseşte la multe din trupele timişorene constituie un impediment serios în ascensiunea formaţiilor  respective. Aş putea să vă dau o tonă de exemple, de aici, din Temesvar-ul nostru, dar ideea e alta. Până când onor muzicienii ăştia nu vor înţelege pe deplin că fiecare om angrenat într-un fel sau altul în industria muzicală îşi are rolul lui bine stabilit, lucrurile vor merge ca şi acum, pe bâjbâite. Profesioniştii trebuiesc respectaţi, iar oamenii care aleg să investească într-un produs muzical ştiu exact ce au de făcut.

Cu ceva ani în urmă, pe când festivalul Peninsula de la Târgu – Mureş era încă organizat de echipa care face şi celebrul Sziget, mi-a fost dat să asist la o scenă interesantă.

După concertul timişorenilor de la Blazzaj, managerul scenei pe care au cântat le-a înmmânat o hârtiuţă parafată şi ştampilată de organizatori. Prin care aceştia îi rugau pe cei de la Blazzaj să elibereze spaţiul din spatele scenei în 30 de minute de la terminarea recitalului. Omul cu hârtiuţa, cu o engleză impecabilă, le-a spus muzicienilor: “Puteţi rămâne, doar maşina trebuie să plece”. Şi evident, i-a rugat pe cei de la Blazzaj să semneze că au luat la cunoştinţă. Fără certuri, vociferări, explicaţii, scuze, alte motive. Cât se poate de profi. Desigur, într-o lume în care totul este pus la punct, istorioara asta pare banală. Acolo unde fiecare îşi vede de treabă şi nimeni nu e atotştiutor, e o organizare ca la carte. Iar artiştii sunt obligaţi şi ei să fie „profi“. Chiar dacă acest „profi“ înseamnă să renunţi la avioanele de artist pe care le ai în cap. Interesant este că mulţi muzicieni timişoreni recunosc aceste lucruri. Sunt ferm convinşi că trebuie să devină profesionişti şi asta implică schimbări. Şi totuşi, orgoliile astea, bată-le vina, nu reuşesc să fie înlăturate. Drept urmare, artiştii ăştia talentaţi care s-au născut fie în locul nepotrivit, fie cu  IQ-ul prea măricel pentru muritorii de rând, se zbat în „underground“ şi dau vina pe alţii pentru faptul că nu pot cânta pe stadioane în faţa a jdemii de oameni. Au nevoie acută de o carte din aia din genul „dummies“,  intitulată cum să devii un star…..