Avea dreptate Iohannis: imaginați-vă că există patru prieteni, iar unul dintre ei află într-o zi că ceilalți trei și-au făcut un soi de club al lor, dar insistă totuși să rămână împreună. Cam asta e situația uselistă din aceste zile. Numai că, în mod evident, cel puțin doi dintre participanții la această amiciție contra naturii nu au fost niciodată prieteni. O fac pe interes, iar asta, după cum se vede, nu poate dura foarte mult. Pentru că, nu-i așa, dragoste cu forța nu se poate, iar o alianță încropită pe genunchi, doar pentru a le lua tronul celor de dinainte, nu are viață lungă.
Odată ce s-a împuțit peștele de la cap, descompunerea nu mai poate fi oprită.
Înțelegerile, semnate sau nu, se destramă, acest mariaj în care sunt prea mulți și nimeni nu a intrat în el virgin se transformă într-o căsătorie italiană: soți scandalagii, care deranjează vecinii cu oalele sparte, dar care nu se despart. Iar avanposturile roș-galbene din țară sunt, acum, pe cont propriu, fiecare rezistă cum poate. “Mami” și “tati” sunt prea ocupați să se umple de vânătăi.
Ce par ei să nu mai vadă însă este că toate rufele lor murdare sunt aruncate, din nou și din nou, românilor, sătui să le ia în față și să fie nevoiți să le curețe. Trăim sentimentul unui carusel setat să se învârtă la o singură viteză, din care nu putem coborî. Este obișnuința. Cu mitocănia celor pe care-i votăm, cu faptul că nu se vor schimba niciodată. Această relație bolnavă pe care o avem cu politicienii noștri ne-a alterat și spiritul. Am devenit, în definitv, un popor fără speranță, de parcă ne-ar mai fi lipsit vreo meteahnă.
Un lucru nu s-a schimbat însă, peste veacuri: modul prin care ne decidem “conducătorii”. În mod ciudat, acest cuvânt s-a păstrat și în democrație. Comportamentul românului, ca alegător, este tot cel de pe vremea voievozilor: cei la putere sunt, eventual, dați jos și puși alții, în aplauze și tricolor fluturând. Iar în acest Bizanț în miniatură, aroganții deținători ai puterii de azi ar trebui să se uite bine la predecesorii lor, pentru că foarte curând expresia de potentanți căzuți în dizgrație o vor vedea în oglindă.
