”Dedic acest spectacol poporului român, frumuseţii lui interioare necorupte, care într-o zi îl va ajuta să se refacă. Iubind această frumuseţe, va avea puterea ca, odată plecat în lume, să-i tămăduiască şi pe alţii”, spune Dan Puric. În premieră timişoreană, spectacolul său ”Suflet românesc” se vede luni, 24 martie 2014, de la ora 19, la Opera Națională Română din Timișoara.
Biletele, cu prețuri de 100 și de 80 de lei, se găsesc la Agenţia Operei.
“Există în sufletul acestui neam o timiditate în fața lumii. Și cum lumea de astăzi e arogantă, obraznică și îngâmfată, ai sentimentul că, în intimitatea lui, sufletului românesc îi este rușine să participe la ea. Dar asta nu dintr-o resemnare, ci dintr-un fel de zare interioară, care spune că veșnicia nu poate fi atinsă de istorie”, mărturisește artistul gândul din care s-a născut recitalul său. Un filon de revoltă, umor și speranță, impregnat cu o infinită dragoste pentru români, o metaforă puternică şi subtilă, care ridică omul din mizeria acestei lumi, pentru a-i dezvălui o perspectiva mistică asupra istoriei, de natura să-l facă să renască”, spune artistul în această pledoarie-spectacol.
Domnule Dan Puric, sunteti cel mai bun. Va urmaresc cu cea mai mare placere si bucurie, cu toate ca va vedem rar, Nu din vina dv
Am o rugaminte, cred ca ar fi bune sa redactati in alta forma, mai accesibila, cele semnate de dv pe ultima coperta, a romanului „Suflet Romanesc”
Sper sa ma intelegeti. Nu toti avem cunostinte literare, la acest nivel.
Va multumesc.
Constantin Dusescu Montreal,, capitancd@hotmail.com
Dar cum s-a născut “Suflet românesc”? “E un strigăt întăritor, de aducere aminte. E un act de amintire”. Dar ce a apărut mai întâi: cartea, conferinţa sau spectacolul? “Cred că au fost concrescute, pentru că m-am adunat şi parcă toate au vorbit dintr-odată. Mi-am zis: dacă tot o fac, să şi scriu. Cartea am dedicat-o poporului român şi amintirii tatălui meu. Tata nu a fost un erou, un martir, ci a fost o normalitate românească, iar normalitatea românească este puntea care ne duce la eroi şi la martiri. Pentru că eroii sau martirii, înainte să devină eroi sau martiri, erau oameni normali”.
Dar ce înseamnă one-man show-ul, pe care l-a prezentat în premieră de curând, când a împlinit 55 de ani? “E condiţia românului astăzi, în ciclul acesta istoric, dar şi în eternitate”.
“Îmi duc sufletul la Chişinău: în carte, în spectacol şi în întâlnirea de suflet – nu pot să spun conferinţă, că ai impresia că sunt profesor ex-catedra”, mărturisea maestrul Dan Puric, fără să detalieze cum e acest one-man show. Îmi spunea: “Păstreză-i curiozitatea publicului. Să vină spectatorii, că ştiu ei că îmi pun sufletul pe tavă, iar eu ştiu că sunt deschişi la esenţă – sufleteşte. Dacă noi am fost traumatizaţi şi acum suntem anesteziaţi, ei, aşa răniţi, au rămas legaţi de Ştefan cel Mare, de Eminescu. Pe noi, unii intelectuali, după 1990, ne-au amorţit. Sunt unii istorici care fac România alternativă. Eu nu am alternativă… Ei au…”.
__________
“Am o obsesie – Suflet românesc. E o stare, e un dor, un suspin, e o îndrăgostire de pământul acesta”.
Dan Puric
Mă gândesc să fac un film: “Suflet românesc”. L-aş face, că sunt dator.