Doar unul dintre fostele cinematografe ale orașului aflate în grija RADEF, opt la număr, mai găzduiește proiecții de film în mod regulat, „Timiș”. Cinema „Dacia” nu mai are de peste 10 ani legătură cu filmele, iar clădirea abandonată arată tot mai rău pe zi ce trece.
Locuitorii din zonă nu sunt, însă, indiferenți. Mai mulți bătrâni din cartierul Dacia din Timișoara sunt dispuși să doneze bani din pensie în scopul amenajării unei cămăruțe, aflate în incinta Cinematografului „Dacia”, unde să joace șah, remi sau table. Pensionarii s-au gândit să pună mână de la mână și să transforme locul în care cândva rulau pelicule cinematografice într-un loc simplu, dar îngrijit, unde să își petreacă timpul.
„Autoritățiile nu fac nimic. Nu investesc în ceva ce ne-ar folosi. Eu aș fi dispus să dau 10 lei pe lună, să se strângă bani pentru a putea fi amenajată măcar o cămăruță unde să ne întâlnim noi, bătrânii, să jucăm șah sau remi. Dacă tot nu vor să mai facă cinematograf, măcar să avem noi un loc unde să ne petrecem timpul”, spune domnul Nelu, un bătrân de 60 de ani.
Nelu își amintește cu nostalgie vremurile în care își petrecea timpul la cinematograf. „Mergeam în tinerețe la aproape toate filmele care rulau la cinema. Pe vremea aceea asta era distracția noastră. Cinematograful e acum doar ruină, au crescut și copaci pe acoperiș, e părăsit. Nimeni nu vine să se mai intereseze de clădire. Nu le pasă”, mai spune acesta.
Acum, pensionarii își petrec majoritatea timpului în parcul de lângă fostul cinematograf unde joacă șah, remi, table sau în fața televizorului.
Oamenii din zonă consideră că renovarea cinematografului este o idee bună pentru că ar avea unde să își petreacă timpul și să lase la o parte televizorul. „Îmi amintesc că în tinerețe, când veneam de la serviciu mergeam la cinema să ma recreez. Dacă s-ar face din nou cinematograf m-aș duce cu siguranță. Pentru noi, generația veche ar fi folositor pentru că ne-am săturat să ne uităm la televizor. Deja ne dor ochii”, mai spune o bătrână din zonă.
Ruinele unei epoci apuse
Cinematograful Dacia este una din marile enigme ale Timișoarei. Toată lumea cunoaște cinematograful din cartierul omonim, aflat vizavi de blocul în care locuia primarul Ciuhandu. Însă nimeni nu își amintește punctual când s-a închis cinematograful, de ce, și mai ales cum a ajuns o oază de verdeață între blocuri. Pereți plini de igrasie, bucăți întregi de tencuială stau să cadă, iar pe acoperiș au crescut copaci. Numele cinematografului se poate distinge încă pe frontispiciu, imprimat în zid, chiar dacă „firma” propriu-zisă a dispărut demult.
Dat în folosință în perioada comunistă, cinematograful a reprezentat locul unde se întâlneau oamenii pasionați de film, dar au rămas doar amintirile în care timișorenii și-au petrecut ore în șir în fața marilor ecrane. În prezent, clădirea în care cândva rulau pelicule cinematografice este în stare avansată de degradare. Nu au mai rămas decât câteva bucăți de afișe pe panoul din fața cinematografului. În spatele geamurilor se zăresc câteva bălți de apă apărute după ploile din ultima periodă. Cinematograful Dacia nu a fost trecut în posesia Primăriei Timișoara, ci aparține încă de Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor RomâniaFilm (RADEF).
Istoricul Ioan Hațegan este de părere că locul ar trebui să intre cât mai repede în posesia primăriei. „Cinematograful, din câte îmi amintesc, s-a deschis prin anii ‘75-’80, iar înainte de 2000 a încetat să mai funcționeze. Avea o sală frumoasă, în trepte, cu 500 de locuri, scaunele erau bune, frumoase. Scena era mare, iar în fața ei se afla un ecran lat, a fost un cinematograf frumos. Păcat că lumea s-a schimbat, între timp au apărut filmele la televizor și cinematografele s-au închis. RADEF a intrat în insolvență și eu cred că toate spațiile acestea trebuie date primăriei, dar au fost și interese în ceea ce privește spațiul și anume faptul că anumite firme doreau să îl păstreze și comercializeze”, declară isoricul Ioan Hațegan.
Acum un an, Ministerul Culturii a anunțat că întreg patrimoniul RADEF va trece în administrarea autorităților locale însă, din cauza problemelor birocratice, acest lucru întârzie să se întâmple.
