Ucraina se află în pragul unui război civil. Nu o spun numai americanofilii sau simpatizanții Uniunii Europene, ci chiar oficialii din țara vecină, inclusiv președintele Ucrainei, Vicktor Ianukovici, ascuns în biroul său, de unde mai apasă câte un buton roșu și mai lasă în urmă câteva victime, în încercarea disperată de “impune ordinea și a restabili pacea”. Mai pe românește fie spus, de a se asigura că nu este înlăturat de la putere.
În Ucraina mor oameni. Zeci de mii se strâng în fiecare zi în Piața Independenței din Kiev și protestează împotriva corupției și a deciziei președintelui de a suspenda pregatirile pentru asocierea cu UE, iar zilnic, câțiva dintre ei iau drumul spre “independența eternă”. Se vor găsi unii care să spună că: ce lucru bun le va aduce UE, că noi stăm sub cupola ei încă din 2007 și nu s-a întâmplat nimic benefic. Dar este asta, însă, problema? Acesta este motivul pentru care România a fraternizat mai ușor cu un stat separatist, numit Kosovo, decât cu vecinii ucrainieni, care nu “se pun” doar pe ei în pericol, ci și pe românii din regiunea Cernăuți? Sau poate, nefiind plătitori de taxe și impozite la sistemul nostru de stat, nu doar că nu contează, ba chiar sunt indezirabili pentru o țară săracă și muncită, care nu ar mai fi în stare să ducă în spate mii de refugiați. Nu-i așa că ne-am supăra pe politicienii noștri dacă ar renunța la circul pueril pe care ni-l oferă de câteva săptămâni și ar da dovadă de maturitate politică și diplomatică, și ar lua o poziție vizavi de ceea ce se întâmplă în Ucraina? Ar fi o mișcare riscantă, într-adevăr, dacă ne raportăm la poziția adoptată atât de oficialii UE, cât și cei ai NATO, care, din când în când, mai fac câte un anunț timid prin care să ne informeze că sunt “profund îngrijorați”.
Românii fac propria “revoluție”.
După principiile budiste, taoiste, hinduse, românii se revoluționează pe ei înșiși. Problema e că aceste principii nu au nici un fundament real, multe dintre ele sunt artificii de marketing făcute de tot felul de neaveniți care îi “treinuiesc” pe oameni să devină mai buni. Să facă mai bine față stresului, să se retragă în lumea lor minunată în care unicornii galopează pe curcubee și unde trebuie să duci o muncă permanentă de convingere a propriului eu: sunt frumos, sunt deștept, sunt bun, sunt milos. Mă scuzați, rectific: sunt cel mai frumos, cel mai deștept etc. E important să ai o stare de echilibru și feng-shui cu tine însuți, să adopți principii orientale fundamentate, dacă asta asta îți dorești (indicat ar fi să folosești o sursă de documentare mai credibilă, când te inițiezi în astfel de concepte, cum ar fi Mircea Eliade și al său Tratat de istoria religiilor), dar să închizi ochii la haos, la durerea și neputința din jurul tău este o dovadă de egoism și de răutate. Agenda publică este creată de media, însă și reciproca este valabilă. Adică publicul este cel care dictează trendul. Dacă interesul pentru un popor tânăr și entuziast care stă să se nască la granițele noastre ar fi mai mare, politicienii, jurnaliștii, formatorii de opinie nu vor avea încotro și vor trebui să aducă subiectul în prim plan. În caz contrar, ne putem face că nu vedem, nu auzim, nu știm și vom continua nestrămutați să ne construim fragilul feng-shui, aflat într-o permanentă stare de imponderabilitate și ignoranță.
