TIMIȘOARA UITATĂ Cum a fost proiectat Domul catolic din Piața Unirii de...

TIMIȘOARA UITATĂ Cum a fost proiectat Domul catolic din Piața Unirii de arhitecți austrieci și ce „comori” ascunde

11
DISTRIBUIȚI

Domul.Piata_.Unirii.Timisoara

Piaţa Domului (actuala piaţă a Unirii) a fost, în vechea cetate, un important centru religios şi administrativ, dar şi economic. În principala piaţă a cetăţii au existat ospătării faimoase şi hanuri, apoi hoteluri şi cafenele, precum şi case ale unor persoane de vază ale oraşului, a căror construcţie a început spre jumătatea secolului al XVIII-lea şi care reprezintă o expresie a barocului austriac, întregul ansamblu beneficiind, în perioada respectivă,  de un important sprijin financiar şi nu numai, din partea Vienei. Potrivit unui plan din 1746-1747, în actuala piaţă mai exista o ultimă rămăşiţă a fortificaţiilor turceşti, iar frontonul de nord nu era încă ocupat de clădiri. Casele şi-au schimbat înfăţişarea de-a lungul timpului, mai ales în privinţa regimului de înălţime, foarte strict reglementat în secolul al XVIII-lea, când imobilele nu puteau fi mai înalte decât zidurile fortificaţiei, pentru a fi protejate împotriva eventualelor  asedii. Din 3 august 1919 a fost numită Piaţa Unirii, după ce aici a avut loc festivitatea oficială de întâmpinare a ostaşilor armatei regale române, conduşi de colonelul Virgil Economu, care-şi făcuseră intrarea în Timişoara. În piaţă s-au adunat mii de timişoreni şi bănăţeni îmbrăcaţi în straie de sărbătoare şi cu căruţele frumos împodobite, veniţi din mai toate satele, tricolorul românesc era arborat peste tot, iar portretele Regelui Ferdinand şi ale Reginei Maria, precum şi cel al principelui moştenitor Carol, se puteau vedea pretutindeni. Însoţit de Ştefan Cicio-Pop şi de alte oficialităţi, a fost prezent şi prim-ministrul României, I.I.C. Brătianu, sosit cu un tren special de la Arad.

plan rommerCea mai veche clădire din piaţă, aflată în colţul din dreapta al palatului baroc, exista în 1734 şi era cea care adăpostea Oficiul Minier. Alături, pe actuala stradă Mercy, se afla Casieria Militară. Construcţia, care exista deja în 1733, este una din cele mai vechi clădiri păstrate până astăzi iar faţada ei este considerată a fi una din cele mai reuşite realizări ale arhitecturii baroce din Timişoara. În prezent adăposteşte birouri şi laboratoare ale muzeului de artă.

 Arhitectură străină, măiestrie locală

Domul catolic, a doua clădire ca vechime din actuala piaţă a Unirii, a fost construit de meşteri locali, iar piatra sa de temelie a fost pusă în 6 august 1736. Până în 7 septembrie 1754, când a avut loc inaugurarea, a fost ridicată partea principală a edificiului dar ea a fost terminată în 1774 şi elemente noi la construcţia iniţială au fost adăugate până în anul 1803.  Planurile domului îi sunt atribuite vienezului Johann Jakob Scheiblauer, după unii, primele trei variante ale proiectului ar fi fost întocmite de inginerul timişorean Kaspar Dissel, care a condus şantierul între anii 1736-1750, iar alţii au considerat că proiectantul a fost vienezul Josef Emanuel Fischer von Erlach (fiul), constructorul palatului imperial din Viena. Până în 1753, şantierul a fost condus de Johann şi Wenzel Lechner iar spre sfârşitul lucrărilor, de Carl Alexander Steinlein şi Johann Theodor Kostka. În ultima fază de construcţie, acestea au fost supravegheate de maistrul constructor Philipp Maurer. Ediculul de la intrare a fost proiectat în jurul anului 1758 de către Carl Joseph Römmer, considerat de mulţi cel mai talentat arhitect timişorean al secolului al XVIII-lea.

tm1919unirii

Monument istoric de importanță națională

Catedrala episcopiei romano-catolice este una dintre cele mai valoroase clădiri de patrimoniu din Timişoara, fiind clasificată drept un monument istoric de importanţă naţională.


Este un remarcabil monument de artă barocă vieneză, din patrimoniul căruia fac parte, deopotrivă, mobilierul, orga, ceasul sau sistemul de clopote. Planul bisericii este în formă de cruce, cu o singură navă centrală, flancată de stâlpi din care pornesc arcele de susţinere ale bolţii semicilindrice. Mecanismul ceasului a fost realizat de timişoreanul Martin Kidl, în 1764, iar primele clopote au fost comandate în 1754 de episcopul romano-catolic Francisc Anton Engl, la atelierul lui Josef Steinstock din Buda. Au fost confecţionate patru clopote din bronz, cel mai mare cu greutatea de 358 kilograme, iar celelalte, de 245 kilograme, 152 kilograme şi 61 kilograme. Au fost aduse pe Dunăre, până la Pancevo, iar de acolo au fost transportate cu căruţa la Timişoara. În 1762 şi 1763, aceeaşi firmă avea să mai toarne încă două clopote, iar în 1867 a fost turnat la Timişoara un nou clopot care avea să înlocuiască unul din prima serie, care se fisurase. Până în anii primului război mondial, la catedrala romano-catolică se auzeau bătând şase clopote dar după izbucnirea războiului s-a trecut la rechiziţionarea clopotelor de biserică, pentru a fi transformate în tunuri. Episcopia din Timişoara a încercat să salveze două din clopotele domului, dar n-a reuşit să păstreze decât unul din ele, cel turnat în 1763. După terminarea războiului, în 1922, s-a decis înnoirea sistemului de clopote, care au fost comandate la atelierul Friedrich Honig & Sohns din Arad. Clopotul episcopal a fost aşezat în turnul nordic al bisericii iar alte trei în cel sudic. Tot atunci a fost refăcut clopotul „istoric” din vremea Mariei Tereza, care se deteriorase, dar în urma intervenţiilor şi-a pierdut tonalitatea iniţială. În anul 1996 s-a pus problema înlocuirii tuturor clopotelor, cu excepţia celui păstrat de peste două secole. Noile clopote au fost comandate la atelierul Rincker din Germania, un atelier de tradiţie, care confecţionează clopote din 1590 iar clopotul istoric a fost restaurat, armonia fiind din nou asigurată prin tonalitatea a şase clopote. În turnul nordic al catedralei se află clopotul episcopal, dedicat Sfântului Gerhard, primul episcop al diecezei de Morisena (Cenad), iar cel istoric, dedicat Fecioarei Maria, se trage doar duminica.

 Asalt asupra domului

Turnurile bisericii sunt surprinzător de scunde, probabil din cauza măsurilor impuse de administraţie cu privire la regimurile de înălţime ale clădirilor, pentru protejarea acestora. Biserica a avut totuşi de suferit în timpul asediului din 1849, când era plină de credincioşi, iar o ghiulea a lovit acoperişul acesteia. Potrivit unor planşe de epocă semnate de inginerul Carl Joseph Römmer, se propunea ca turnurile domului catolic să fie înălţate, dar acest proiect nu a fost niciodată realizat. Pe acelaşi desen apare ediculul de la intrare, care a fost construit, şi cinci statui, dintre care cea din mijloc care-l înfăţişează pe Sfântul Gheorghe, patronul bisericii, este mai mare. Atât pe vârful turnului înălţat cât şi deasupra ediculului  se poate vedea vulturul imperial. Interiorul catedralei este, de asemenea, somptuos, cu remarcabile elemente decorative în stil rococo, cu lucrări de sculptură şi pictură realizate de artişti vienezi. În centrul altarului principal se află o pictură semnată de  Michel Angelo Unterberger, directorul Academiei de Arte din Viena, realizată în 1754-1755, care-l reprezintă pe Sfântul Gheorghe, şi este încadrată de operele sculptorului vienez Joseph Rossler. Picturile celorlalte opt altare sunt, de asemennea, operele unor celebri pictori vienezi. Candela de argint realizată de Josef Moser este un alt obiect de valoare iar orga, construită în atelierele timişoreanului Leopold Wegenstein la sfârşitul secolului al XIX-lea, are o acustică deosebită, ceea ce a făcut ca organişti de seamă să concerteze în biserica episcopală. În cripta catedralei se află osemintele multor episcopi ai diecezei Cenadului.

Între anii 2003 şi 2004 au avut loc lucrări de restaurare a faţadei domului, după stampele de epocă.

11 COMENTARII

  1. „In piata s-au adunat mii de timisoreni si banateni..” cand o sa terminati cu aerele astea de genul : „Banatul e fruncea”? Voi nu sunteti romani? Pe vremea aceea doar Timisoara/Banatul alcatuiau Tara? Doar timisoreni/Banateni s-au adunat in piata? Sunteti penibili.

  2. Toti suntem Romani dar suntem Banateni Ardeleni Moldoveni Olteni toate regiunile formeaza Romania altfel nu sa-r numi Romania sau cand se sarbatoseste Romania Mare ce sarbatorim oare
    unirea tuturor regiuni
    nu te supara ca suntem fruncea banatutul dar uitate putin in urma si vei vedea daca vrei sa vezi bineinteles
    pacat ca acum nu mai suntem iubitori de pamanturile noastre

  3. Sunt pe jumatate sau mai mult de jumatete(ca sunt nascuta in banat si stau aici de 25de ani) banatenca, dar imi e rusine sa recunosc asta PENTRU CA NU POT SUPORTA OAMENI LAUDAROSI…NU VAD BANATUL CA FIIND FRUNTEA(SI DACA E, E DOAR PE HARTA) iar daca e asa cum o vedem azi… e pantru ca asa au facuto alti(pentru ca banateni sunt foarte lenesi) le ridica alti casele sau le ocupa alti locurile de munca pentru ca ei nu sunt capabili….dar in schimb au niste pareri foarte bune despre ei…. E SUPERBA PIATA UNIRI DAR SA NU UITAM CA E CONSTRUITA DE MANA VIENEZA….
    Nu interleg de ce se oftica uni…

  4. Ella, eu iti spun doar atat: go home! Daca nu iti plac banatenii, n-ai ce cauta printre ei! Go home! Sa ne scrii de-acasa de la tine daca iti va fi dor de Banat. Semneaza o regateanca! Dar care traieste in Banat!

  5. Sunt acasa pt ca sunt banateanca (dupa tata)….si chiar daca nu as fi, acasa e Romania deci…Am spus ca nu imi plac laudarosii….dar tu nu sti sa faci diferenta…. e prea mult pentru singurul neuron ramas in viata din bostanul care il porti pe umeri….ORICE OM ARE DREPTUL LA OPINIE….nu inteleg de ce atata agitaie…fiecare cu parerea lui!

  6. E frumoasa Timisoara! Dar ai dreptate ELLA, nu arata asa datorita laudarosilor de banateni! Care se lauda cu munca altora. Lasa-i ca nu le place sa auda adevarul asa cum e el!

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.