CAMPANIE PRESSALERT.ro LUPTĂTOARELE Povestea incredibilă a studentei fără mâini de la Design

CAMPANIE PRESSALERT.ro LUPTĂTOARELE Povestea incredibilă a studentei fără mâini de la Design

7
DISTRIBUIȚI

studenta fara maini (1)

”Tu trebuia să fii un înger, dar până la urmă  ai venit pe lume un pic fetiță, un pic înger”, i-a spus mama când  brusc a întrebat-o de ce este ”altfel”. Micuța, de vârsta grădiniței atunci, a acceptat explicația și a continuat să se joace cu fratele ei și cu copiii de pe stradă. Peste ani a înțeles că nu e așa simplu să fii pe jumătate înger, a strâns din dinți, a plâns până și-a secat lacrimile, și-a asumat diferența și a devenit o învingătoare.  Acum are 20 de ani o tânără femeie care nu acceptă să i se spună ”nu se poate”. Roxana Irimia nu are mâini. Pur și simplu. Nu are.  Este studentă la Facultatea de Arte din Timișoara, secția Design grafic. Profesorii o iubesc. ”E studentă la buget, pe meritele ei, nu e nicio diferență față de ceilalți colegi din secție”, spune lectorul de la Design Grafic, Eduard Jakabhazy.

Fata apare la întâlnire în botine cu toc, jeans, o cămașă alba și părul cu meșe blonde fluturând. E frumușică. Duce cu ea geanta și niște plase. Primul gând e să o ajut. Zâmbește. Nu vrea ajutor, refuză respectuos. Se mișcă dezinvoltă pe holul facultății. Nu pot să nu mă întreb oare câți oameni cu care ne intersectăm văd că nu are mâini. ”Când m-am născut cred că a fost un an rău, au venit pe lume mai mulți copii cu probleme”, ne spune. Dreapta i-a crescut doar  până la cot, iar de ciotul de mână au încercat fără succes să se dezvolte câteva degete, care arată ca niște boabe de mazăre. Mâna stângă a crescut ceva mai mult, are și podul palmei, dar fără degete. Handicapul Roxanei are nume sinistru: focomelie mâna dreaptă și amplazie pe stânga, malformații congenitale.

Cu aceste ”mâini” Roxana e ambidexrtră și face tot ce trebuie. Lucrează pe calculator temele de la facultate, se îmbracă, își deretică camera, își care bagajele și, tot cu ele, a pictat. Până să ajungă la facultate, a absolvit Liceul de Arte din Deva și a avut trei expoziții personale.

”Sunt bine. Pot să funcționez așa”

În timp ce povestim începe să își strângă lucrurile, cu o dezinvoltură de parcă nu i-ar lipsi nimic. De fapt, recunoaște acum, cu maturitatea celor două decenii de viață, că nici nu îi lipsește nimic. ”Sincer? Mă descurc  foarte bine așa cum sunt. Acum doi ani medicii au vrut să îmi facă un deget, din os luat din bazin. Am fost operată de profesorul Lascar, la București, Podul palmei a fost construit tot de el, în ani de intervenții. Din păcate degetul nu a ieșit, iar asta m-a tras înapoi, a retrebuit să învăț să îmi folosesc mâna. Eram înainte de bacalaureat, în spital. Atunci am înțeles că nu am încotro.  Că trebuie și pot să funcționez așa. M-am gândit dacă aș vrea proteză pe brațe, iar răspunsul meu e nu”, ne spune Roxana, în timp ce mânuiește  cu dexteritate mouse-ul și ne arată câteva din ultimele lucrări.

” Oamenii nu știu ce înseamnă să să mulțumească că au membrele întregi”

Roxana Irimia s-a născut la Vulcan, județul Hunedoara și a  avut norocul ca talentul ei artistic să fie descoperit de un profesor care a îndrumat-o spre liceul de arte. Nu a fost chiar așa de simplu. Tânăra își amintește când a conștientizat că ei îi ”lipsește” ceva. ”Aveam 6 ani și fratele meu, mai mic decât mine, mi-a cerut o jucărie. Eu nu voiam să i-o dau, dar el mi-a zis ”Tu nu poți”. Atunci am înțeles. Am mers la mama și am întrebat-o de ce sunt așa. ”Tu trebuia să fii un înger, dar nu ai fost înger și nu ai ieșit nici copil. M-am mulțumit cu răspunsul.  Părinții au fost mereu atenți să nu mă facă nimeni să mă simt prost. Acum mă uit la oamenii din jur și îmi dau seama că ei nu știu ce înseamnă să mulțumească că au membrele întregi”, spune Roxana.

Primele probleme majore au apărut în adolescență, când a plecat din Vulcan ca să facă liceul la Deva.


”A fost teroarea. Oameni care în mod normal trebuiau să fie înțelegători cu mine nu au vrut să mă accepte, începând de la profesori și până la părinții elevilor. Profesorii spuneau că nu se pot ocupa de mine și să neglijeze 29 de copii. Mă mir că nu am clacat în acea perioadă”, își amintește tânăra. Chiar când s-a cazat la internat, mama unei colege care fusese repartizată în aceeași camera, cadru didactic preșcolar, a făcut un scandal monstru explicând celor din școală că ea nu iese din camera de cămin până ce ”fata fără mâini” nu e mutate altundeva. Altundeva cât mai departe de fiica ei. Roxana a stat un an de zile singură în camera. A durat un an de zile până ce toată lumea s-a obișnuit cu ideea că Roxana a venit la liceu ca să îl și termine, și că, în ciuda greutăților, nu va pleca. ”M-am călit în liceu.  Mă mai mir uneori de unii oameni care se miră de mine că fac treabă. Știu că sunt așa cu  un scop. Eu am înțeles și acum știu că așa a vrut Dumnezeu să fiu. Să fiu un exemplu pentru ceilalți”,  mai spune Roxana Irimia.

Și-a dovedit că are independență. Acum tot ce își dorește e să termine facultatea, poate să facă un master și, dacă se poate, să plece în altă țară. Una, de exemplu Germania, unde să poată duce o viață firească, fără priviri insistente către corpul ei cu membre neterminate. O țară în care să aibă un job normal, și să fie plătită pentru el, nu pentru faptul că e o persoană cu handicap. S-a informat și știe cum trăiesc și ce drepturi au oamenii ca ea în țările civilizate, și, fiecare zi petrecută în România îi arată că, probabil, locul ei e peste granițe.

 

 

 

 

 

 

7 COMENTARII

  1. Super… Am sa ma abtin de la multe in comentariul asta si am sa zic doar ca tot ceea ce am citit despre perioada liceului e o mare si gogonata minciuna. Te rog sa ma corectezi daca gresesc dar, din cate stiu eu, ca jurnalist trebuie intai sa verifici mai multe surse inainte sa publici un articol/poveste. Spun asta pentru ca sunt satula de atatea atricole in care prezinta oamenii cu care ea a avut legatura in liceu, ca pe cei mai groaznici/neintelegatori oameni de pe pamant.

    • Asa ti-sa parut tie . Dar pentru mine nu a fost asa , in generala si pe unde am fost pana cand am ajuns la deva nu sa intamplat asa ceva, sa ma respinga.. As dori sa stiu cine a comentat asa ceva? As putea sa iti fac eu legatura cu directorul liceului ca sa iti spuna ca asa a fost . Nu-ti doresc sa fi fost tu in locul meu. Sa ai un copil sa treaca prin situaia mea.

  2. interesant. nu stiu povestea din camin, insa stiu ca oricum ai taia, orice lucru are doua fete. in orice poveste exista o urma de adevar, dar si o urma de dreptate.este exagerat de conturata partea asta cu neacceptarea, nimeni nu si-a permis sa calce limita bunului simt in liceu, iar profesorii au fost impartiali, poate chiar mai intelegatori. Nu e frumos sa ataci indirect reputatia profesorilor sau a liceului, un loc unde lumea a inchis ochii de multe ori. Recunosc, roxana statea singura in banca, iar glumele specifice varstei si imaturitatii au fost si ele prezente, insa nimic ce sa o faca sa afirme ca ‘se mira ca a supravietuit’, de parca ar fi avut parte de tratamente inumane si degradante. Si da..uneori e bine ‘sa te calesti’, pentru ca asta e realitatea in care ai ales sa te ancorezi, si daca te arunci intr-un bazin cu rechini inveti sa innoti, nu astepti o pluta care sa te scoata mereu la mal. Daca iti asumi decizia de a veni la un liceu oarecare, de stat, joci cu deminitate, nu cu jale. E inutil sa te arunci in gura lupului iar apoi sa tipi cat te doare. Exagerariile astea sunt o lipsa de respect fata de oamenii care si-au mancat in pauza sandwich-ul langa tine si ti-au deschis usa.. de domnii profesori nu mai spun..

  3. DA asta a fost primirea mea la liceu, nu au vrut sa ma accepte . Ii o rana care inca mai este, chiar daca cu timpul profesori si ceilati au fost intelegatori si au vazut ca ma descurc fara ajutorul lor . Chiar le multumesc profesorilor care mau ajutat si m-au sprijinit. Si directorului ca au avut rabdare sa vada ca ma descurc SI CA MAU INTELES . Ma calit aceasta experienta neplacuta si ma invatat sa lupt singura pt ceea ce vreau.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.