TIMIŞOARA UITATĂ Personalităţile de altădată ale oraşului şi clădirile grandioase în care...

TIMIŞOARA UITATĂ Personalităţile de altădată ale oraşului şi clădirile grandioase în care locuiau. Ce cârciumi frecventau „mondenii” urbei de pe Bega

1
DISTRIBUIȚI

dicasterial

Palatul Dicasterial

Palatul Dicasterial, construit între anii 1855-1860, era destinat iniţial sediului  guvernatorului noii provincii a coroanei habsburgice înfiinţate după înfrângerea  revoluţiei de la 1848, Voivodina Sârbească şi Banatul Timişean. Când a fost terminat, această provincie nu mai exista, în 1860 Banatul fiind reanexat Ungariei. Era o clădire de proporţii uriaşe, cea mai mare din oraş, singura care depăşea prin înălţime imensa construcţie a cazărmii Transilvania. A fost construită pe un teren mărginit de patru străzi, în stil romantic, cu elemente renascentiste toscane, care imitau palate celebre din Florenţa. Palatul avea o suprafaţă de 23.500 metri pătraţi, trei curţi, 273 de birouri, 34 de bucătării şi 34 de camere pentru servitori, 27 de magazii, 365 de ferestre, câte una pentru fiecare zi a anului. Din 1891, în clădire s-au mutat toate oficiile regale cu sediul la Timişoara, poşta, telegraful iar în anii interbelici, aici au mai funcţionat administraţia financiară, tribunalul, curtea de apel, serviciul geodezic şi, ulterior, numeroase alte instituţii. Astăzi este Palatul justiţiei – sediul instanţelor de judecată şi al parchetelor.

Axa cetăţii

Strada Eugeniu de Savoya, care reprezenta principala axă a cetăţii de la est spre vest, a fost una din cele mai importante artere comerciale nu numai în secolul al XVIII-lea, ci şi în cele care au urmat. În continuarea palatului Dicasterial, casa aflată la nr. 4 a fost construită la începutul secolului XX în aşa-numitul Jugendstil, şi a fost sediul mai multor firme. În această casă au locuit avocaţi renumiţi ai oraşului. Remarcabile sunt intrarea de lemn, feroneria şi balconul închis de la etajul al doilea. Imobilul de la nr. 7 s-a ridicat în acelaşi stil, pe locul unei vechi case cunoscute sub numele „La cele două chei de aur”. Casa, cu o intrare monumentală şi un balcon realizat din feronerie artistică, avea nouă apartamente, 32 de camere, zece prăvălii şi opt ateliere. Aici şi-au desfăşurat activitatea numeroşi întreprinzători, care aveau cele mai diverse îndeletniciri. În acelaşi stil al epocii s-a construit imobilul de la nr. 9, cu trei etaje. Clădirea care exista  în 1840 era cunoscută sub numele „La cocoşul negru”. Pe strada Mercy nr. 4, la intersecţia cu strada Eugeniu de Savoya, se afla, în 1746, o clădire cu parter şi etaj care era, în 1752, proprietatea negustorului de vite Jacob Hetz. Pe planul din 1828 este menţionată ca fiind proprietatea lui Sigmund Schölhorn. Actualul imobil, cu trei nivele (parter şi două etaje) în stil clasicist, datează din secolul al XIX-lea. În casa aflată pe strada Eugeniu de Savoya nr. 12  se afla o cârciumă, numită „La inorog”, dar este importantă mai ales pentru numele de care se leagă. Aici s-a născut, în 1807, Karl Brocky, cel care, după ce a ajuns celebru la Viena, a devenit pictorul reginei Victoria şi a curţii regale britanice. Tot în acest imobil a locuit Ignatz Leyritz, care a venit la Timişoara încă din 1857 şi şi-a deschis un atelier de lăcătuşerie în Iosefin. El a instalat la Timişoara prima centrală telefonică urbană iar în 1891 a fost premiat la marea expoziţie de la Budapesta de însuşi împăratul Franz Josef pentru realizările sale.

Palatul „La trei coroane”

 La intersecţia străzilor V.


Alecsandri şi E. De Savoya a fost ridicat, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, palatul Solderer, cunoscut şi sub numele de palatul „La trei coroane”. Peter Solderer, un personaj de seamă al cetăţii, a fost primar al cetăţii între 1722-1742, fiind reales chiar după ce a fost destituit de administraţia austriacă. Succesul public a fost umbrit de o viaţă privată cu multe necazuri şi a dorit să ridice această clădire pentru a asigura viitorul fiicei sale din prima căsătorie. Construcţia acesteia a început în 1739, când încă nu se pusese capăt cumplitei epidemii de ciumă care a bântuit oraşul şi nu era terminată doi ani mai târziu, la moartea lui Solderer. Acesta dorise în mod expres ca imobilul, cel mai scump din oraş după cel al primăriei, să poarte denumirea „Coroana” dar cu timpul ea s-a schimbat, ea fiind numită „La trei coroane”. Apartamentele imobilului au fost închiriate celor stabiliţi în oraş, aceasta fiind prima casă cu locuinţe de închiriat din cetatea Timişoarei. Banii obţinuţi din chirii au constituit o sursă de venit pentru Ana Catherina, fiica lui Solderer. După ce a trăit zece ani la Viena, aceasta s-a reîntors la Timişoara, s-a căsătorit şi a continuat să investească în clădire. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, imobilul a devenit proprietatea familiei Babusnik, care a renovat-o în anul 1888 în stil „empire”, aducându-i modificări substanţiale.

casa Nedelkovich

Casa Nedelkovich

Tot pe strada V. Alecsandri, la nr. 3, se află o casă menţionată încă din secolul al XVIII-lea. Clădirea exista în 1740, în 1752 aparţinea hornarului Peter Anton Delpondio (del Pondio) iar în anul 1828 era proprietatea lui Netsa Nedelkovich (Nedelkovits). Actuala clădire a fost refăcută în forma actuală în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Cele două etaje ale actualului imobil sunt decorate cu pilaştri dorici simpli.

Casa Catharina Hertl

În colţul aceleiaşi străzi, spre Piaţa Libertăţii, exista, în 1733, o clădire cu parter şi etaj, care aparţinea unui negustor de vite aromân, pe nume Muţul. În 1828 este menţionat ca proprietar Basil Markovits (probabil Vasile Marcu) iar în 1832, Franz Strehmayer. Actuala clădire, construită în 1842 într-un stil clasicist, a fost proprietatea Catharinei Hertl. Se remarcă faţada dominată la cele două nivele de pilaştri corintici.

casa catharina hertlSursa foto: banaterra.eu

 

1 COMENTARIU

  1. Iar pe Vasile Alecsandri nr. 7 a locuit la etj I apt 15 . Fam. Sandu Bucataru si Vasile Bucataru timp de 50 de ani ( mama soacra a fost ultima care a parasit imobilu in 1993……..

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.