CAMPANIE PRESSALERT.ro CÂŞTIGĂTORII Ioan Gârboni, specialistul premierelor artistice

CAMPANIE PRESSALERT.ro CÂŞTIGĂTORII Ioan Gârboni, specialistul premierelor artistice

2
DISTRIBUIȚI

garboni 1

A fost omul care a scos filarmonica să cânte-n în stradă şi a pus armata să tragă cu tunul, la propriu, în faţa Catedralei Mitropolitane din Timişoara. În numele artei. A fost cel care a dus orchestra pentru a ţine un concert într-o mânăstire ortodoxă, iar mai apoi pe pista unui aeroport care funcţiona, iar de 15 ani organizează concerte în peştera de la Româneşti. Plus concerte „suspendate” pe canalul Bega. A fost cel care a reuşit să construiască cel mai mare felinar din lume în oraşul de pe malurile Begăi, dar şi cea mai mare halbă. Omul premierelor are şi un nume – Ioan Coriolan Gârboni, cel care de şase ani conduce Filarmonica Banatul din Timişoara.

Cum a ajuns filarmonica-n stradă

„Când am ajuns director mi-am dat seama că unii consilieri locali nici nu ştiau că ei ne dau bani să existăm. Habar nu avea lumea de filarmonică. Încă ţineam concerte în sala de la liceul Vidu unde nu intrau mai mult de 300 de persoane. Mi-am dat seama atunci că trebuie să ieşim în stradă, să se ştie de noi. Când am venit cu proiectul să punem în scenă în faţa catedralei  uvertura solemnă „Anul 1812″ de Piotr Ilici Ceaikovski, cu transpunerea în scenă a luptelor dintre armata imperială a lui Napoleon şi armata rusă, nimeni nu credea că va deveni realitate această idee. Am obţinut aprobările de la Armată, de la Mitropolia Banatului şi am început proiectul cu banii aduşi prin fundaţia mea. Apoi, când lucrurile au prins contur, m-au ajutat şi autorităţile locale. A fost un succes. Mii de oameni au fost la concert. A fost o nebunie”, povesteşte cu ochii sclipind de bucurie Gârboni. Are un singur regret – sunetul concertului a fost completat, în înregistrarea video, de cel al ciorilor din spatele catedralei. „Au înnebunit ciorile când a început armata să tragă cu tunurile. Sper să găsim o soluţie cu coloana sonoră” spune directorul filarmonicii. Au urmat apoi concertele pe canulul Bega de Ziua Europei şi în cele mai atipice locuri – un şantier, pe aeroport, într-o mânăstire.

Timişoara, oraşul celor 1001 premiere

Recunoaşte că atunci când era student la conservatorul din Bucureşti nu se gândea că va conduce Filarmonica din Timişoara sau că va deveni un specialist al premierelor.


Ioan Gârboni are propria teorie despre premiere „Timişoara ar trebui să aibă ca motto – oraşul celor 1001 premiere. Ar trebui să avem un loc unde să se regăsească toate aceste lucruri – lampa ca simbol al primului oraş electrificat din Europa, o statuie a lui Johnny Weissmuller, în rolul lui Tarzan, Bela Bartok, Traian Vuia, Iosif Ivanovici, timişoreanul care a scris celebrul vals Valurile Dunării, Bella Lugosi, prima fabrică de bere din ţară, primul meci de fotbal şi toate celelalte. Şi toate acestea ar trebui mediatizate intensiv. O capitală culturală europeană nu se adresează numai elitelor, ci este pentru mase. Cu astfel de lucruri promovezi oraşul şi-l lansezi pentru turism cultural. Omul trebuie să ştie de ce trebuie să aleagă acest oraş ca destinaţie şi că are ce să vadă. Să se nască aici Weissmuller şi să nu avem aici un festival „Tanzania”, care să adune oameni din întreaga lume, este păcat. Este unul dintre proiectele pe care sper să-l transform în realitate. Ar fi un mijloc de promovare al Timişoarei excelent”. Ca om de cultură ştie că mai este o mare problemă – „Timişoara nu are un festival care să o definească. Cluj Napoca are TIFF-ul, Bucureştiul – festivalul George Enescu, Braşovul – Cerbul de Aur, Craiova – festivalul de muzică populară Maria Tănase”.

Secretele specialistului în premiere

Au fost momente când a fost pe punctul să cedeze. „Era după primul an de directorat. Aveam sentimentul unei biciclete fără lanţ. De trei ori i s-a luat Filarmonicii din Timişoara sala Capitol şi de trei ori i s-a dat înapoi. Ultima oară a fost cel ami greu. Dacă nu ar fi fost presa şi timişorenii care au trimis la Bucureşti 18.000 de scrisori nu am fi învins mafia care vroia să facă din clădire casino. Acum clădirea este definitiv a filarmonicii” explică Gârboni. Multe din proiectele sale s-au realizat doar pentru că a avut puterea să aducă alături de ideile sale sponsori. „Sunt două lucruri esenţiale – credibilitate şi tenacitate. Dacă ne sprijină, ştiu că proiectele se întâmplă aşa cum le-am spus pentru că am dovedit că putem şi trebuie să mergi până la capăt, atunci când ţi-ai propus ceva”. A avut şi un mentor – Sorin Oprescu. „De la el am învăţat, în studenţie, când am colaborat pe linie de asociaţii studenţeşti. Am învăţat ce înseamnă francheţea şi munca foarte multă”. Pe lângă festivalul dedicat lui Tarzan la care încă speră că va deveni realitate, pregăteşte acum o nouă premieră – un concert al filarmonicii în puşcăria din Timişoara „pentru deţinuţi, gardieni şi toţi cei îndrăgostiţi de muzică”.

2 COMENTARII

  1. Până la un festival, poate începem cu ceva mai modest … o casă memorială … un proiect care nu implică decât bunăvoință (locația deja există!) …

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.