„O curvă care a primit ce merita”. „Un nemernic, care ar trebui castrat şi dus urgent la puşcărie” – aşa sună, pe scurt, reacţiile comentatorilor la ştirea de acum câteva zile cu angajata Agenţiei Judeţene de Plăţi şi Inspecţie Socială (AJPIS) Timiş hărţuită de şeful ei.
“Hai… că nu vrei?! Dacă erai fată mare aș fi înțeles că nu vrei… (…) Oriunde te-ai fi dus să te angajezi te-ar fi f…t un director ca să te angajeze… nu te angajează nimeni pe ochi frumoși” – acestea sunt cuvintele pe care cel acuzat de hărţuire i le spune femeii. Consecvenţi cu credinţele românului despre femei, mulţi cititori au comentat situaţia ca fiind una normală pentru sexul frumos. Da! Este! Să recunoaştem! Femeia în ţara noastră este în continuare privită nu de puţine ori ca un obiect sexual. Emaniciparea şi egalitatea dintre sexe sunt pentru noi poveşti frumoase, care sună bine la emisiuni tv. Femeia, fie ea şi manager, rămâne pentru unii un personaj care a evadat temporar de la cratiţă.
Îmbrăcată la costum, competentă, căsătorită, o bună profesionistă, femeia în funcţie de conducere, şi nu numai, va fi mereu suspectată ca fost angajată pe pile sau că e amanta vreunui şef. În România nu sunt puţini cei care trăiesc şi respiră pentru a veghea la vieţile altora, în vreme ce ale lor trec fără prea multe realizări, că „aşa e la noi, pentru ce să îmi bat capul”.
Un salariu mic, un job insignifiant, o căsnicie nefericită toate par să se îndulcească la o porţie de bârfă despre colegi şi şefi.
Personal, mi-ar fi plăcut să ştiu câte femei au cedat avansurilor şefului în cauză, pentru că mi-e greu să cred că femeia cu pricina a fost singura care s-a „bucurat” de astfel de invitaţii. Probabil că nu vom şti nicodată. Pentru femeile din ţara noastră este o ruşine să admită că au fost abuzate, ca nu cumva cineva sa le pună pecetea de „curvă care şi-a căutat-o”.
Vorbele străinilor sunt în mod straniu extrem de dureroase pentru noi, iar de frica lor ajungem să ne complacem într-un chin tacit. Probabil o întrebare de bun-simţ ar fi fost de ce acuzatoarea nu a demisionat, de ce nu a plecat, de ce nu a mers la poliţie. Ei bine, femeia din România nu e crescută să ştie că nu e vina ei. Împopoţonată de mică cu fundiţe şi rochiţe după modelul Barbie, românca nu e educată să distingă între calităţile ei fizice şi competenţele profesionale.
Femei sau bărbaţi, cu toţii ştim că drumul spre succes e scurt, cu condiţia unor mici compromisiuri. Iar într-o ţară în care procesele durează ani buni, joburile bune sunt greu de găsit, salariile mizerabile, iar angajările se fac de multe ori pe alte criterii decât cele profesionale, e puţin dificil, ca femeie, să te ţii departe de astfel de situaţii, pentru că practic nimic nu îţi mai garantează o postură coformă cu pregătirea ta profesională. Iar cazurile de hărţuire sexală nu vor înceta cu astfel de devzăluiri, nici cu procese, nici cu frică, ci numai şi numai cu grija părinţilor, care ar trebui să îşi educe copiii, în religia iubirii de sine şi a preţuirii altora ca fiinţe umane.
Corijenţi la materia „respect de sine”, noi sau copiii noştri nu vom ajunge niciodată la o stare de normalitate. Pentru că, în definitiv, problema noastră nu e că ţintim prea sus şi nu ne atingem ţelul, ci că ţintim prea jos şi reuşim.
trist dar adevarat !
Intrebarea e de ce limitati situatia la Romania ? Cit e lumea de mare , se intimpla peste tot in lume, de la nord la sud, de la este la vest si invers !
Am lucrat 15 ani intr-o firma in Timisoara. Firma nu era mica si femei erau destule. Cu diverse calificari: de la muncitoare necalificate la top inginere sau economiste, chimiste , fiziciene, informaticiene. Cu sau fara o „relatie orizontala” mai sus fiecare si-a croit drumul. Cele cu „relatia la orizontala” erau de regula invidiate sau birfite de colege dar si de colegi. Poate printre ele au fost si care nu si-au facut relatia benevol, dar drumul spre cariera nu prea e presarat cu roze, compromisuri facem cit traimi. Si cum zice cineva: daca la momentul potrivit nu esti dispus sa faci un compromis mare , esti nevoit sa faci toata viata o gramada de compromisuri mai mici. Scolile superioare ne invata (uneori indirect) si cite cava din diplomatia vietii. Printre fostele mele colege , era insa o fata frumoasa, inteligenta , isteata foc, vesela, cu multa scoala dar si multa cultura generala si precis nu o fiinta rece sau frigida cum poate s-ar gindii.Mereu prezenta la partys, mereu cu zimbetul pe buze, o poanta , eleganta , moderna, mai precis spus foarte stilata. Singura ei lipsa era ca nu avea o „relatie orizontala” cu nici unii din sefime. Sigur, unii si-o doreau, chiar si ea uneori, dar modul ei de-a semnala acel categoric „NU” era clar si fara comentarii. Si ata e defapt , semnalele pe care le transmitem : as vrea sau nu ! Colega mea era un fel de prieten si pentru barbatii din firma, pentru cei care poate visau la ea si poate si pentru cel(sau cei) la care ea visa. Stiu sigur ca o data l-a intrebat pe unul (mare sef , mare, cu cuvint greu in firma) de ce ea nu are astfel de probleme, de ce nimeni nu ii face o propunere directa, de ce desi e incojurata tot timpul de barbati amabili si isi da seama ca unii chiar ar vrea-o , nimeni nu a intrebat-o „vrei” ? Si altele mai inferioare din toate punctele de vedere deschideau usa ba directorilor, ba contabilului sef sau chiar ministrilor veniti in vizita la firma. Raspunsul a fost aprox.: impui prea mult respect si iti vine greu , ca barbat, sa crezi ca ai accepta astfel de aventuri.
Da asta e adevarul- modul de comportare, modul de-a stii sa te faci respectat, indiferent barbat sau femeie, modul de-a stii sa spui nu si fara cuvinte. Si cit era de invidiata colega mea !
In strainate lucrez de 26 de ani si am vazut o gramada de cazuri de „relatii” de interes intre colege si colegi.Cu sau fara accept. ´
Despre ce nu se vorbeste insa e despre tacita acceptanta si despre tacita razbunare feminina . Ce e sigur insa e ca 90% din femeiile ajunse la „putere” isi cauta , si gasec, drumul pe orizontala, (desi azi nu mai conteaza pozitia). Si o data ajunse la til , se incepe selectia masculina. Da , vreti nu vreti, asta e adevarul , si unele femei in posturi de conducere isi exerciteaza putere asupra barbatiilor in tot acest mod pervers: vrei su nu ! Dar despre asta nu se vorbeste. Cite femei ajunse sus vorbesc despre barbatii „sedusi” de ele pentru avansare ? Sau citi barbati se anunta ca au fost fortati de sefa sa se culce cu ea ? Este insa si asa posibil, mai des decit credeti . Oho, citi barbati nu ar putea vorbii…..
Sigur, nu accept sub nici o forma astfel de modalitate de favoruri, dar uitativa putin in jur, la semnalele emise in stinga si -n dreapta. De la virsta frageda fetele isi etaleaza cit mai provocator corpul, prin media nu ai decit exemple de nulitati promovate doar pe baza calitatiilor corporale, lipsa de respect personal a devenit o necesitate obligatorie. Da, femeie desteapta, stie sa-si foloseasca toate atuurile. Exemple de „prominente ” sint destule care au cistigat miilioane prin prostie si sex. Si atunci cind unele femei tac, nu
va mai mirati. Nu e frica si jnici lasitatea ci pur si simplu drumul ales. Citi dintre tinerii care o inconjoara pe Grapini i-au vizitat „dormitorul” ? Vorbeste cineva de asta ? sa fim seriosi , prostitutia morala e valabila la ambele sexe.La heterosexuali ca si la bisexuali. E tragic dar adevarat. E doar o problema de caracter , de propria evaluare , poate chiar si de educatie. E sigur un mod de demonstrarea puterii. Si poate psihologii pot spune mai multe la aceasta tema, dar din cite am vazut in viata doar oamenii adeva´rat slabi au nevoie de asi demonstra cu orice mijloc puterea uneori cistigata tot cu mijloace obscure. Si daca cineva „tace” nu e frica ci poate doar un dram de caracter : da, am acceptat, dar avantajele le-am savurat de asemenea. Sa nu amestecam insa aceasta forma de „prostitutie morala” cu violul . Sint doua teme diferite. Si , da, asta e foarte , foarte, grav si ne tolerabil.
E trist dar adevarat, practica aceasta e veche de cind lumea si si mai trist ca „emanciparea” femeii a dus la o multiplicare a acestei practici, nu la reducere. O femeie „emancipata” spune mai repede da, sau chiar si-o doreste mai des .
Respect insa pentru eroina acestui articol, tot respectul . Si ii inteleg si strategia. Fara o dovada a imnpotrivirii ei categorice nu ajungea poate departe. Si e precis si familia la mijloc.
Colegele ei care au acceptat sau cum spuneti d-voastra au fost constrinse sa o faca , nu cred ca se vor anunta vre-odata. Un nu e NU. Oricare ar fii urmarea. Sa fim seriosi, nu e frica la mijloc ci doar foloasele.
Si inca o data nu e o problema exclusiv a Romaniei, se intimpla peste tot in lume. In Romania poate doar s-a agravat, dar asta numai din cauza slabirii nivelului cultural, doar din nevoia de-a ajunge mai repede la un „nivel mondial” , si asta cu ori ce pret. Educatia, de fapt lipsa de educatie, isi spune cuvintul !!
Grafini asta, dupe ce ca ie batrana si urata ie si bolnava ca asta s-ar arde in pzda de 5 ori pe zi. nimfomana dreacu.
Corect! Subscriu la cele spuse de „S.A”
Si eu, barbat fiind, am avut un job forte bine platit, pe care l-am obtinut in urma unui concurs cu zeci de candidati, dar …. pentru a putea sa il pastrez ar fi trebuit sa fac ceva compromisuri pe orizontala cu patroana urata si respingatoare la vedere, drept pentru care … proferional vorbind, dupa trei luni, mi s-a cautat nod in papura, si am fost dat afara!
Cel ce m-a inlocuit e si acum pe post! Cum oare?
Din pacate cam asta se intampla in majoritatea firmelor cu femeile sa nu mai vb in institutiile statului sau in politie . E destul sa citesti anunturile de angajare de pe site-urile de profil . Majoritatea angajeaza asistente personale .
Oricum traim intr`o tara frumoasa condusa de oameni de rahat cu legi de rahat .
Ce ziarista de 2 bani……., macar nu-ti mai pune poza cu asemenea titluri,
Apropo tu ce esti ? Nu esti Romanca ?
Rusine ziarista de 2 bani
Ba Heinrich, esthi un dobitoc. Sa te culci pentru un job in ziua de azi, trebuie sa fii complet retardat. In mama masii, poti sa pleci oriunde in lume si sa ai un job cinstit. Nu slujba te face om, ci caracterul. Iar tu l-ai pierdut pentru nimik.