Intangibilii

Intangibilii

0
DISTRIBUIȚI

mirela stoeac-vladuti

Urcați rapid pe treptele bogăției, intangibilii cred că au lumea la picioare. Fie că este vorba de vreun afacerist abonat la contracte cu statul sau a unor profesori la o universitate care funcționează într-o semi-obscuritate soră cu ilegalitatea, într-un parc izolat de la marginea Timișoarei, acești oameni consideră că nimeni și nimic nu îi poate atinge. Până într-o zi, când la ușa lor bate bau-bau-ul și îi surprinde vulnerabili, mici, bolnavi, fricoși ca niște șoareci prinși în ghearele pisicii. Așa sunt ei de fapt. Sub masca aroganței și a puterii absolute pe care o afișează în fața angajaților sau a studenților, întotdeauna a celor care depind într-o oarecare măsură de ei, se ascund niște oameni fățarnici, parveniții zilelor noastre.

Când consideri că statutul social, pe care ți-l conferă conturile umflate cu sume ilicite, te face om, te afli într-o gravă eroare. Știm cu toții că ești, de fapt, un simplu parvenit, un șmecheraș de cartier care se plimbă în limuzine de lux doar pentru că ai intrat în clica celor “frumoși și bogați”, însă ești lipsit de substanță, de personalitate, de asumare și de curaj.


De câte ori întâlnesc un astfel de om privesc amuzată încercarea disperată pe care o face pentru a salva aparențele. Uneori își aprinde tacticos un trabuc cubanez, chiar dacă nu e fumător, ca să arate că e un tip chiar boem, pătruns până în măduva oaselor de lirismul verzișorilor așezați în linie în diplomatul de piele de culoarea coniacului. Alteori e un profesor de facultate care a înțeles că prostia trebuie taxată. Dar nu, nu o taxează cu note, ci cu sute de euro pentru care unii părinți se spetesc luni întregi să-i strângă.

Există și tipologia intangibilei. Cu “Louboutin” în picioare și cu “Louis Vuitton” pe antebrațul fin, nici acest tip de parvenită nu a fost scutită de iluzia banului câștigat ușor și ilicit. Acești oameni nu sunt nici proști, dar nici inteligenți. Nici frumoși, dar nici urâți. Sunt atât de lipsiți de chip, încât atunci când te uiți la ei nu vezi decât dolari și euro. E nevoie de o intervenție a “mascaților” în cuibul lor de nebunii ca să le scoată la iveală adevărata față. Speriați, plânși, cerșind mila tuturor și pozând în victime ale unui “sistem ticăloșit”, intangibilii își dau adevărata măsură a curajului. Ar renunța la tot și la toate doar ca să nu poarte “brățările infamiei”. Dar nu “brățările” pe care le primesc cadou de la oamenii legii poartă în ele ticăloșia și josnicia, ci mâinile care s-au murdărit pentru a înșela, a vinde demnitate și a cumpăra iluzii de putere.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.