Țara este în blocaj instituțional. Aproape jumătate dintre angajații instituțiilor publice sunt angrenați în campaniile electorale ale politicienilor aflați la conducere. Fie că este vorba de o amărâtă de primărie de comună, una importantă din marile orașe sau o companie de stat, toată suflarea angajată pe principiul Pile.Cunoștințe.Relații își arată în aceste zile recunoștința. Așa funcționează lucrurile și în Timișoara. Mă întreb de cât timp nu au mai fost la lucru acești oameni și dacă le simte cineva lipsa. Lucrează de dimineața până noaptea în campania electorală a partidului care i-a uns cu funcții confortabile și salarii grase, dar, dacă, ferească Domnul, ai îndrăzni să-i deranjezi, la birou, într-o zi normală de lucru (normală pentru noi, muritorii de rând), te-ar persifla cu obișnuita lor aroganță, te-ar plimba dintr-un birou într-altul cu nepăsare și ți-ar spune că irosești timpul și banii statului cu doleanțe exagerate, cum ar fi depusul unei banale cereri.
Mi-e mie rușine pentru ei.
Majoritatea sunt tineri, de aceeași vârstă cu noi, oameni care promiteau că vor schimba mentalități și vor muta munții din loc. S-au mutat ei, însă, la muntele politic care dictează tot ce mișcă în această țară. Acest lucru dovedește, încă o dată, că organigrama instituțiilor publice este încărcată inutil cu posturi menite a aduce bunăstarea partidelor. Puținii funcționari care lucrează cu adevărat, sunt nevoiți să facă și munca acestor licheni, care au ca singură atribuție să îi facă pe plac șefului.
Mi-aș dori ca acești bugetari, care ies în stradă când le sunt tăiate salariile sau le sunt reduse posturile, să își ia inima în dinți și să semnaleze toate aceste mizerii. Sunt, totuși, cu toții, plătiți din banii noștri. Și ei, și lichenii, și campaniile electorale. Corupția e soră bună cu tăcerea, iar toți cei care ascund sub preș aceste nereguli, din frica de a nu-și pierde posturile, devin ei înșiși rotițele acestui sistem care lucrează împotriva noastră. De la pixuri, la topuri de hârtie, cotă din salariu, contracte exorbitante cu diverși interpuși, fondurile au o singură destinație: campania electorală.
Dar cine ar putea să facă dreptate, cine ar trebui să verifice dacă acești copii de mingi din instituții și companii, stau cu fulare colorate la gât și aleargă cu prenadezul și afișele în mână, în timpul programului de lucru? Alte instituții, unde sunt alți copii de mingi, toți mânjiți cu aceleași tonuri de cacao politic? Putem, deci, dormi, munci și vota liniștiți. Măcar știm în ce ne-am investit banii.
