O știre din această săptămână a făcut prea puțină vâlvă față de cât ar fi trebuit să facă.
Un fost prefect dintr-un județ al României, nici nu contează care (sau poate contează?), cercetat pentru mită, şantaj şi trafic de influenţă, a fost cazat un pic după gratii, în arest preventiv. La mijlocul lunii decembrie a anului trecut, Emanoil Bocăneanu a fost eliberat şi cercetat în stare de libertate. Săptămâna aceasta, pe numele fostului funcționar public a apărut un nou dosar, detaliile căruia sunt ținute momentan la secret.
Se pare că, în perioada petrecută în arestul IPJ Galați, Bocăneanu ar fi cunoscut un bărbat din Brăila (interlop, zice gura târgului), care s-a oferit să-i facă rost de un asasin plătit pentru a se răzbuna pe persoana care l-a denunţat.
Presupusul interlop este, se pare, mai scrupulos decât fostul reprezentant al Guvernului în teritoriu, așa că s-a dus direct la autorități, care au pus la cale un flagrant, iar fostul prefect de Galați este cercetat acum (se pare, pentru că oficialii tac mâlc) și pentru încercarea stângace de a angaja un asasin plătit.
Chiar și cu mulți „se pare” în ecuație, situația nu are cum să nu te pună pe gânduri, Dacă un funcționar public, reprezentant al Guvernului în teritoriu, începe să gândească în acești termeni, atunci e grav. Se schimbă lucrurile.
Un fost prefect s-a gândit, supărat că cineva i-a pus bețe în roatele șmenurilor, să elimine fizic o persoană incomodă. Ce urmează? Dacă depășim și momentul ăsta psihologic, ne mai oprim undeva?
Majoritatea suntem departe de infracționalitatea organizată, neștiutori, orbi, și pentru cei mai mulți poate-i mai bine așa. În frământata noatră țară, cei mai periculoși sunt „gulerele albe”, care învârt miliarde, nu interlopii care (au impresia că) dețin controlul într-un cartier sau orășel. Iar de la „gulere albe” până la ”La Camorra” nu-i mult. Infrastructura organizațională există. Mai pasul ăsta să-l facă.
