Poliţişti, saci de box pentru scandalagii. Poliţişti, fraţi de cruce şi şpagă cu infractorii. Poliţişti, cu frică de a aplica legea. Şi cu fiecare zi care trece, lucrurile se degradează tot mai tare. E un proces care durează de ani de zile. Întreţinut de politicieni care-şi doresc să aibă cât mai mult control pe bulan şi girofar şi care nu modifică legile astfel încât uzul de armă să nu însemne pentru poliţist , implicit, anchetă mai grea decât pentru infractor.
Sau ca atacul asupra unui poliţist să fie pedepsit ca o tentativă de omor. Dar nu numai cu legi draconice se câştigă respectul în stradă. Atitudinea sfidătoare a organului faţă de cetăţeanul plătitor de taxe în cele mai multe dintre situaţii nu este dublată, însă, de o reacţie pe măsură atunci când cel în slujba căruia este, teoretic, are o problemă.
Când cumperi uniforma cu bani de seminţe, iar intrarea în sistem se face cu singurul scop ca să „produci” bani, lucrurile sunt aproape imposibil de rezolvat. Pentru că sistemul are prea puţini anticorpi – structurile care ar trebui să se ocupe de curăţenie sunt depăşite de situaţie sau sunt chiar parte a puroiului. Totul este acoperit de o pojghiţă subţire formată dintr-o combinaţie de lege şi controlarea situaţiei, iar când se sparge pute rău de tot. Când Poliţia devine adevărata crimă organizată în care găseşti de toate – şpăgari, traficanţi de curve, cămătari, sifoane ordinnare – aştepţi doar să vezi când România devine Mexic.
