Ciupim puțin de aici, puțin de dincolo, și suntem mulțumiți. Spune o vorbă că un popor are conducătorii pe care îi merită. În cazul nostru, sună mai degrabă a pedeapsă, decât a recompensă. Suntem învățați cu puțin, astfel că ne mulțumim cu puțin. Fie că ne place sau nu, și politicienii sunt un eșantion al societății, vizibil privirilor noastre scrutătoare, un spectacol ridicol care se defășoară fără perdea în fața noastră.
Când o formațiune cum este PNȚCD, în singurul oraș în care acest partid mai înseamnă totuși ceva, cel puțin în mentalul colectiv, devine masă de manevră pentru ceilalți jucători de pe tabla politică de șah, nu este doar trist, ci și periculos pentru delimitarea ideologică pe care membrii acestei formațiuni o trâmbițează sus și tare. Este adevărat că românii nu mai cred în partide, în politicieni și în jocurile lor de culise, dar există câțiva care mai cred în simboluri cum sunt Corneliu Coposu sau Iuliu Maniu.
Aceeași regulă este valabilă și pentru PNL, partid istoric care nu acționează, în ultimii ani, după doctrina liberală, ci după cea populistă și demagogică, asociat în fel de fel de alianțe oportuniste în goana după putere.
Totuși, politica înseamnă și trădări, traseism, joc murdar, însă “politicienii deștepți” execută astfel de manevre atunci când au de câștigat cu adevărat, nu pentru a deveni marionetele unora sau ale altora, în încercarea de a crea majorități care se pot schimba în fiecare lună. Odată cu intrarea într-un con de umbră a fostului primar Gheorghe Ciuhandu, cei rămași în formațiune nu au știut încotro să o ia. Unii și-au pierdut nopți întregi de campanie prin birourile PDL pentru a smulge promisiunea unei susțineri pentru o anumită funcție, alții s-au îndreptat spre PNL de unde au primit asigurări de recompense grase, iar câțiva chiar au făcut apel la sprijinul “eternului dușman”, PSD, pentru o fărâmă de pâine la “masa bogaților”. Țărăniștii nu au mai vorbit între ei, dar nu au contenit în a comunica cu alții.
Ce nu are PNȚCD Timiș este un lider. Iar acest lucru îi poate fi imputat, la un anumit nivel, lui Gheorghe Ciuhandu, care a concentrat întreaga filială pe imaginea sa, a ridicat liste întregi de consilieri locali și județeni cu numele său, dar nu i-a lăsat să se ridice pe propriile puteri pentru a ajunge acolo unde poate nu meritau. Acest copil al lui Ciuhandu a ajuns acum la o pubertate zbuciumată și nu știe încotro să o ia sau de poalele cui să se țină.
