Muzica e de două feluri

Deşi suntem în anul în care termeni ca „underground“ sau „comercial“ sunt absolut irelevanţi din orice punct de vedere, discuţiile aprinse pe acest subiect demonstrează încă o dată – dacă mai era nevoie – faptul că avem carenţe mari. Şi-n cultura muzicală.

Există o sumedenie de artişti din diverse stiluri muzicale obsedaţi pur şi simplu de faptul că ei sunt neînţeleşi. Că lumea nu vine la concertele lor, că lumea nu mai cumpără discuri, că arta în general e într-o suferinţă cruntă. Explicaţiile pot curge cu nemiluita, ideea e că ei sunt în underground. Iar ceilalţi, „ăia“ care apar la radio, TV şi fac bani din muzică, sunt „naşpa“. Comerciali. Ăia nu fac artă, doar ei. Desigur, e foarte uşor să dai vina pe public, atunci când creaţiile tale nu sunt apreciate la valoarea pe care consideri tu că ţi se cuvine. Desigur, e foarte uşor să te consideri „special“ şi să dai vina pe eşecurile tale aruncând vina pe tembelizarea naţiunii. Desigur, lumea s-a schimbat.

Din păcate, prin cercurile astea hai să le numesc elitiste, ideea asta conform căreia nu merită să produci muzică în România e una care a făcut ca mulţi ani de zile Timişoara să stagneze la capitolul „sânge proaspăt“. Desigur, au fost unii care au înţeles rapid ideea de schimbare şi s-au adaptat. Trupe ca Negură Bunget, The Egocentrics sau jimbolienii de la NTFO (de care nu ştie mai nimeni p-aici) au găsit soluţia perfectă: au ieşit încet – încet afară, unde şi-au făcut o bază de fani stabilă. În zilele noastre când Internetul face posibil ca orice piesă made in Timişoara să fie ascultată în secunda următoare în Costa Rica, nu mai e o problemă deosebită chestia asta cu afirmatul „afară“. Desigur, trebuie să ai ceva de spus, ca să convingi într-o piaţă atât de abundentă, iar asta e altă poveste.

Teoria asta cu muzica bună (underground) şi muzica rea (comercială) n-are nicio bază. E doar invidie. Nu demult, DJ K-lu a simţit pe pielea lui această „poveste“. După ce a fost invitat să mixeze în cluburi „de fiţe“, o serie de aşa zis „underground“-işti i-au sărit în cap, acuzându-l că a devenit mainstream. Deşi face exact acelaşi lucru pe care-l făcea şi-n vremurile când era considerat „cool“ de către actualii lui contestatari. Exemplele pot continua la nesfârşit. Din fericire, în ultima vreme au ieşit la iveală o serie de proiecte muzicale timişorene care ne fac să fim mândri. E meritul noii generaţii, care a înţeles că muzica e de două feluri: bună şi rea. Nu underground şi comercială.