„Avem și noi valori”

„Avem și noi valori”

0
DISTRIBUIȚI

646x404

Dintre toate defectele noastre românești, unul continuă să mă surprindă, prin persistența sa și prin refuzul său de a dispărea din galeria metehnelor. Ca o buruiană încăpățânată, și-a înfipt bine rădăcinile în caracterul nostru, este indiferentă la schimbarea de generații și ne ține captivă mentalitatea într-o cutie ruginită.

Este profilul nostru de victimă, de nație „second hand”. Și asta se vede când auzim că un român lucrează la NASA, că o fată frumoasă este pe placul unor actori celebri sau că un pictor tânăr din Cluj a ajuns să concureze cu Picasso la prețul tablourilor vândute. Ne cuprinde așa, un fior de mândrie umedă, de mirare și încântare ca la moaște, însoțite de tradiționalul „Ți-am zis că avem și noi valori!”. Sindromul celui mai bătut copil din curtea școlii se manifestă cu putere când vreun blogger din Marea Britanie face un top al castelelor din Europa și este și unul de la noi pe acolo, dăm din urechi, nu alta de bucurie când mai zice prințul Charles ceva frumos după o călătorie pe la el pe acasă, prin Transilvania.


Iar când vine o echipă de fotbal cu vedete, reporterii specialiști la sport mai că le sar în gât băieților întrebându-i dacă au auzit de vreun fotbalist român și dacă le plac fetele din București. Un copil de clasa a treia sau un „pește” s-ar interesa probabil de aceleași lucruri.

„Avem și noi valori”. Acest „și noi” este de fapt esența trăsăturii ciudate. Conștient sau nu, suntem convinși că nu merităm să stam la masa celor mari și tari, ne fâțâim de pe un picior pe altul în hol, ridicând din când mâna a semn de recunoaștere, cu un zâmbet tâmp, când cineva se uită spre noi. Nu ne împiedică însă nimeni să pășim înăuntru și să ne bucurăm de roadele mândriei sănătoase. Nimeni nu ne forțează să ținem capul plecat – o facem din obișnuință, stăpâniți de un umilitor instinct de autoconservare. Spunea Nicu Covaci că, în Spania, până și cerșetorii stau cu mâna întinsă și cu fruntea sus. Rușinea de a fi român se învață acasă, din păcate, iar exprimările patriotarde nu sunt decât semne ale superficialității care ne acoperă plăcerea masochistă de a fi mici și neînsemnați. Ne place să ne dăm cu fundul de pământ, ne place să ne tot predăm. Poate și pentru că asumarea responsabilității în țara asta nu e o valoare, iar responsabilitatea de a-ți purta, drept, originile este o greutate prea mare pentru un spate încovoiat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.