Bisericile de lemn din zona Făgetului (I). Cum au fost construite, cu...

Bisericile de lemn din zona Făgetului (I). Cum au fost construite, cu tehnici azi dispărute, „bijuteriile” religioase FOTO

0
DISTRIBUIȚI

biserica jupanesti

Vechile biserici de lemn din zona Făgetului, cele mai multe aflate în aşezări atestate documentar încă din epoca medievală, când aparţineau unor domenii nobiliare, se numără printre monumentele valoroase de arhitectură religioasă, incluse în patrimoniul naţional, şi sunt, alături de casele specifice regiunii şi de alte clădiri păstrate din secolele trecute, o mărturie vie a tradiţiei populare româneşti, cu atât mai valoroasă cu cât prezenţa unor astfel de lăcaşuri, păstrate în forma lor străveche, este din ce în ce mai rară. De regulă, bisericuţele de lemn au fost înălţate în centrul aşezării, adeseori pe un loc mai înalt, iar în jurul lor s-a înfiinţat cimitirul, dar multe dintre ele au fost mutate de-a lungul timpului, folosindu-se tehnici astăzi pierdute, care însă îi uimesc pe contemporani. Cele mai multe bisericuţe de lemn din zonă au hramul „Cuvioasa Parascheva”.

La doar doi kilometri de oraşul Făget, în satul Băteşti, se află o bisericuţă de lemn care a fost mutată aici dintr-o localitate astăzi dispărută, trasă fiind de şase perechi de boi, pe tălpoaie de lemn. Specialiştii sunt de părere că bisericuţa, construită în stilul arhitecturii populare specifice zonei, în formă de corabie, datează din secolul al XVI-lea. Este construită din lemn de stejar lucrat din bardă şi e acoperită cu şindrilă. Uşile sunt lucrate dintr-o singură bucată de lemn, fără a se fi folosit vreun cui, iar încheieturile lemnăriei sunt în forma cozii de rândunică. Pe grinda care desparte pronaosul de naos se păstrează o inscripţie cu litere chirilice potrivit căreia interiorul a fost pictat în 1783 de Gheorghe Diaconovici, renumit pictor al secolului al XVIII-lea.

În apropierea Munţilor Poiana Ruscă, la Crivina de Sus, pe o colină unde se află cimitirul, se mai păstrează o biserică de lemn din 1676, an înscris pe ancadramentul uşii de intrare. Este cea mai veche biserică de lemn din zonă al cărei an de construcţie este certificat printr-o inscripţie. Forma bisericii este caracteristică ţinutului Hunedoarei, fără a se deosebi însă prea mult de cele din Banat. Biserica nu are pictură interioară, fiind văruită în alb.

O veche bisericuţă de lemn este cea din Curtea, la poalele Padeşului. Anul de construcţie al acesteia, 1794, este vizibil pe o inscripţie din partea de vest a pronaosului. Se remarcă influenţele baroce în forma clopotniţei şi acoprişul ţuguiat, specific de altfel bisericilor de lemn din zona montană. Pictura bisericii datează din 1806 iar ctitorii acesteia sunt îmbrăcaţi în costum popular, aşa cum apar şi la alte biserici de la sate.

Biserica de lemn din Dubeşti a fost construită, după tradiţie, în jurul anului 1650 şi a fost mutată în mijlocul actualei aşezări, constituite de către locuitorii a trei cătune învecinate.


E construită din bârne cioplite din stejar, pe o temelie din piatră, cu un turn ridicat pe un sistem de grinzi solide aşezate pe planşeul din tinda bisericii. Cum turnul nu este prea înalt, clopotele sunt aşezate într-o clopotniţă alături de biserică. Naosul, cu tavanul boltit, este mai înaltă decât tinda, iar absida, tot boltită, este mai scundă decât naosul. Biserica a fost reparată în mai multe rânduri, fără să fie afectată construcţia iniţială. Este pictată în interior cu culori naturale, cu compoziţii de inspiraţie bizantină. Hramul bisericii este „Sfântul Dimitrie”.

În 1741 a fost ridicată şi bisericuţa de lemn din Groşi, de către jupânul Peru Neculai, aşa cum stă scris pe stâlpii dintre tindă şi navă. A fost ridicată în stilul tradiţional, dar a fost lipită cu pământ atât în exterior cât şi în interior, tot cu tehnici străvechi.

Deşi a fost zidită o biserică nouă, în biserica de lemn din centrul de olărit Jupâneşti, aflată pe un deal în mijlocul cimitirului, se ţin şi acum slujbele de înmormântare. Biserica pare să fi fost construită la sfârşitul secolului al XVII-lea dar după tehnica de construcţie şi materialul folosit, potrivit specialiştilor, poate fi şi mai veche. La ridicarea ei s-a folosit lemn deosebit de masiv iar îmbinările sunt făcute doar cu cepuri de lemn fără a se folosi deloc fier. Pictura interioară a bisericii s-a distrus dar se mai păstrează câteva icoane, cruci şi obiecte de cult din secolul al XVIII-lea. Pe uşile împărăteşti se mai pot vedea icoana Buneivestiri şi două picturi în partea inferioară a uşilor.

Şi în comuna Margina se mai păstrează biserica de lemn ridicată în 1737, după cum stă scris pe pristolul altarului. Clopotul acestei biserici este cel mai vechi din Banat, şi, împreună cu câteva icoane mici, au fost aduse de la vechea mănăstire, fiind rarităţi de o mare însemnătate istorică şi valoare artistică. Pe un chivot de lemn sculptat şi aurit, păstrat pe Sfânta Masă, e trecut anul picturii, 1784, şi numele zugravilor, Petru Nicoliciu şi Lazăr Gherdanovici. Este o pictură realizată în tradiţia populară şi se mai păstrează bine pe bolta din altar. Alături de temele religioase, în care personajele sunt îmbrăcate în portul tradiţional de la munte, apar motive vegetale, personaje şi scene inspirate din istoria Ţării Româneşti, care au conturat ipoteza zugrăvirii bisericii de către meşteri veniţi din sudul Carpaţilor. Din pictura altarului se mai păstrează doar un registru decorat cu proorocii în medalioane.

La hotarul dintre judeţele Timiş şi Hunedoara, în localitatea Pietroasa, se află o biserică de lemn construită în anul 1779, într-un stil cu influenţe de baroc rural, care a fost pictată în acelaşi an de un pictor necunoscut. A fost construită din bârne de stejar şi lucrată din secure, în aceeaşi tehnică folosită şi la ridicarea caselor din zonă. În interior se mai păstrează picturi şi obiecte de cult de valoare. Hramul bisericii este „Adormirea Născătoarei de Dumnezeu”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.