În jurul meu vin pe lume copii și îmi place să văd cum schimbă spirite și vieți. În general, e frumos.
Am cunoscut doar pe internet părinți obsedați de odraslele lor, mai ales tați care își divinizează progeniturile. Sunt ceva de speriat. Am discutat ore în șir, la telefon, cu un astfel de părinte, cu ocazia unui episod jurnalistic în care un puști a fost agresat la școală, de un adolescent.
Tatăl în cauză nici măcar nu era implicat în poveste, copilul lui ”doar” învăța la acea școală, iar simplul fapt că unii s-au agresat, îi știrbea instituției prestigiul. Și, prin extensie, familiei lui care alesese respectiva școală pentru copil.
Ieri am avut bucuria să văd, din nou, copii responsabili. Tineri demni de o țară pe care cu toții o visăm mai bună. De la acești tineri a pornit denunțul inspectorilor șpăgari de la Arad, cei care, contra sute de euro, se pregăteau să fraudeze Bacalaureatul, așa cum au făcut-o și în anii trecuți. Bravo, copii!
În momentul în care au aflat de la colegii lor cât costă o notă mare la examen, au reacționat. Le-au spus părinților, au mers la Parchet. Au scris denunțul. Așa cum ar fi firesc să reacționăm cu toții când asistăm la o nedreptate. În general ne-am cam pierdut acest exercițiu. Sau nici nu l-am avut? Altfel nu-mi explic sutele de studenți de la Medicină care ajung să presteze munci nedemne sau își lasă părinții să facă foamea ca să aibă bani de șpagă la fiecare sesiune care ”se știe” nu se trece decât contra cost, indiferent cât de bine înveți.
