Se spune că omul care a preferat să înjure în loc să dea cu piatra e inventatorul civilizaţiei. Eu mă tot întreb cât timp ne vom mai ghida după această zicală. Mărturisesc că, de obicei, nu prea citesc comentariile postate la articole, nici ale mele, nici ale altora. Îmi aduc aminte că, la debuturile în lumea radioului naţional, o prietenă dragă îmi povestea, zi de zi, cum este înjurată şi cum o jignesc diverşi pe site-ul insitituţiei de presă la care lucra şi cât de mult o demoralizau cuvintele unor străini. Zilele trecute am avut uimirea să constat că sunt şi eu catalogată în fel şi chip de nişte oameni care nu mă cunosc. Nişte fini analişti, care şi-au dat seama că dacă am uitat o literă pe undeva, nu se pune problema de grabă sau de oboseală, ci este un păcat care trădează lipsa mea de neuroni.
Constatând că sunt proastă, au considerat să mă trimită te miri pe unde, să îmi facă recomandări de alte meserii. Competenţi oameni! Să vezi tu aşa din două rânduri IQ-ul unui om.
Păcat, domnilor şi doamnelor, că vă irosiţi postând comentarii pe site-uri, când aţi putea lucra la Pentagon. Cel puţin! Lăsând gluma la o parte, ştiu că orice site trăieşte din vizualizări şi că, până la urmă, ca ziarist nu poţi fi independent de cititori, nici chiar de cei care te critică. Dar de la critică, până la a refula mai ceva ca în manualele lui Freud, e cale lungă. Da, eu admit că am răspuns răului cu rău de multe ori din simplu instinct. Dar, în timp, mi-am dat seama că nu o să fiu mai bună şi mai frumoasă pentru că îi insult pe alţii, nici pentru că le răspund sau sufăr pentru ce spun. Am tot respectul pentru cititorii mei, chiar şi cei care mă critică, atunci când ştiu să îşi exprime opiniile politicos şi argumentat. Totuşi, sesizez că pentru unii cititori, printre care colegi ziarişti, înjuratul de la ştiri e un hobby care le aduce multă plăcere. Mă întreb cât de chinuit să fii să stai, să citeşti şi să te simţi mai bun şi mai deştept pentru simplul motiv că ştii să înjuri. Plecaţi mereu urechea la critici dacă sunt constructive şi exprimate de oameni educaţi. Şi, înainte să vă simţiţi jigniţi sau demoralizaţi, uitaţi-vă de două ori cine vă insultă. În funcţie de emitent, de la critică la compliment e un pas foarte mic.
ba. tu esti jurnalista. traiesti din scris. corect? corect.
e si normal sa te ia lumea la puricat din moment ce nu iti faci treaba in mod corect. pentru ca asta implica sa fii jurnalist. sa scrii corect. daca erai la scoala, ti se scadea mai mult sau mai putin 0.5 daca ‘uitai’ o litera. de ce ar fi diferit online? pentru ca apesi pe butoane? apasa dracului pe butoane, lasa ca nu ti se rup unghiile.
si daca vii cu scuze gen ‘oboseala, grabit, neatentie’, invariabil te voi cataloga drept proasta. pentru ca astea sunt doar scuze de 2 bani prin care incerci sa te scoti din faptul ca nu iti faci meseria bine. daca vrei sa te scoti, fa-o cu talent ca de aia esti jurnalista, ca ai debit la scris/vorbit. daca esti fraiera si incapabila sa te scoti in mod fin, ciocu’ mic si suporta.
sau mai bine, verifica-ti textul inainte sa-l publici. cat iti ia? maxim 5 minute. lasa ca nu intarzii la manichiurista. si daca intarzii, asta e. jobul tau nu e sa nu intarzii la manichiurista. jobul tau e sa scrii corect.
aruncand un ochi pe site-uri internationale de news, nimeni nu uita litere. si aia-s obositi. si aia-s grabiti. poate mai obositi si mai grabiti decat tine, stai linistita. si aia apasa pe butoane. si totusi. aia isi respecta meseria ba. aia isi verifica textul. aia nu zic ‘las ca-i bine asa’ si il posteaza aiurea. aia isi fac treaba. de aia sunt cotati ca fiind jurnalisti buni. si de aia site-urile sunt cotate ca fiind bune. pentru ca isi respecta jobul suficient cat sa reciteasca mizeria ce au scris-o sa fie scrisa macar corect. sa nu vina nea’ ion si sa rada ca ‘ui la proasta, nu stie sa scrie’.
si nu, nu compar jurnalistii straini cu jurnalistii pressalert. si nu, nu compar site-urile alea cu pressalert. efectiv nu am cum nici daca vreau. nu fiindca aia au stiri mai bune. nu fiindca sunt mai bine cotati. fiindca aia nu uita litere! :))
Pt cel de deasupra mea. Amice … esti idiot!
Critici, dar nu ai curaj sa iti scrii numele! :))
Like pt Mrius (gresala intentionata, pt ca sunt un tampit), dar sa critici pe cineva in 350 de cuvinte si sa nu ai suficiente coaie sa te semnezi e un semn de maxim retard … e ca si cei care bat la usa si apoi fug…
:))) Asa v-ati gandit voi repede. Presupun ca sunteti amicii ei sau undeva pe acolo. Ce conteaza cum ma cheama? Crezi ca-mi pasa ca pe pe tine te cheama Bogdan/Marius/Vasile/Petre/Loredana?
Si ce anume ma face idiot? Faptul ca am dreptate? Cum sa nu iti recitesti textul inainte de a-l publica? Ce credibilitate mai ai tu daca scrii mai rau ca Țața Floare de la piata? Si iti pasa exact cat ii negru sub unghie de chestia asta. Trebuie sa fii cel putin proasta. Vai, ma scuzati, graba, oboseala, neatentia, abia azi am descoperit tastatura, magie domn’le magie! e lucrarea diavolului! scuze peste scuze peste scuze :))
Ma cheama Mihai. Na. Si? V-ati terminat? Stiti duma aia cu porumbelul cu sahul? Poti sa te joci sah cu un porumbel, dar la un moment dat tot o sa darame toate piesele si o sa se cace pe tabla. Oh well, ma duc sa va aduc niste firmituri.
Greseala e omeneasca ,mai ales atunci cand recunosti sec :am gresit si-mi cer scuze fara a invoca diverse motive .Acest fapt ne face superiori fata de animale in primul rand si ne adaposteste de vanatori de corectitudine ,indifferent de context. Asa ca,Lori ,coboara un pic din Codru si obisnuiestete cu globalizarea ,fara sa te superi.
Doamna măcar a făcut un „efort” să scrie cu diacritice. Respect. De multe când verificați ortografia ratați mesajul articolului.